duminică, 26 iunie 2011

Echilibrul între viaţa profesională şi viaţa personală - Nigel Marsh (How to make work-life balance work)

Echilibrul între viaţa profesională şi viaţa personală. Un ideal spre care tindem şi pe care, totuşi, nu întotdeauna îl putem atinge.

Nigel Marsh propune abordarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea personală din următoarele perspective:

  • onestitatea în privinţa realităţii situaţiei în care ne aflăm; anumite job-uri şi cariere sunt incompatibile cu acest concept de echilibru;
  • asumarea responsabilităţii pentru cel fel de viaţă vrem să trăim; dacă tu nu îţi creezi propria ta viaţă, altcineva o va face în locul tău;
  • intervalul de timp ales pentru a determina nivelul de echilibru; o zi, cu siguranţă este prea puţin;
  • abordarea echilibrului dintr-un punct de vedere echilibrat; pentru a fi echilibrat este necesar să acorzi atenţie atât nivelului mental cât şi celui fizic, emoţional şi spiritual.


Ca traineri
ne regăsim în diverse ipostaze care fac acest echilibru mai uşor sau mai greu de atins.

Pe de o parte putem să jucăm doar rolul de trainer, fapt ce oferă mai multă flexibilitate în organizarea şi planificarea programului profesional astfe încât să permită spaţiul necesar pentru partea personală. Pe de altă parte, rolul de trainer poate fi secundar unui alt rol, ceea ce poate presupune o anumită provocare în corelarea armonioasă a timpului alocat planului profesional cu cel acordat planului personal.

Astfel, depinde doar de tine să îţi asumi responsabilitatea pentru stilul de viaţă pe care vrei să îl ai şi pentru impactul pe care îl are asupra ta şi a celor din jurul tău.

Totodată eşti responsabil de starea ta de bine. Ce se întâmplă în sala de training este o oglindă pentru ceea ce se întâmplă în viaţa ta, iar starea în care aflii are un impact major.

Participanţii sunt oglinzi pentru anumite părţi din noi, se regăsesc în situaţii de viaţă asemănătoare cu ale noastre sau au atitudini şi comportamente similare cu ale noaste în diferite contexte. Uneori, se întâmplă să vedem părţi cărora am uitat să le acordăm atenţie şi să le îngrijim aşa cum se cuvine. Ai nevoie să îţi aloci timpul necesar, să îţi încarci periodic bateriile şi să îţi umpli rezervoarele cu energie pe toate nivelurile, mental, fizic, emoţional şi spiritual. Gândeşte-te, ce fel de participanţi îţi doreşti în sală?

O altă perspectivă din care putem privi echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală este cea a participantului. Se află în sală pentru dezvoltarea sa profesională sau cea personală? Alocă timpul personal pentru a fi în training? Ce impact are acest lucru asupra motivaţiei sale? Cum influenţează acest lucru starea cu care vine şi este în training?

Înţelegând contextul în care se află îi poţi facilita cu mai multă uşurinţă intrarea într-o stare propice de învaţare şi experienţa unui training memorabil.

Nu uita şi aduţi aminte că detaliile sunt cele care fac diferenţă!

Depinde doar de tine să găseşti cea mai potrivită formulă a propriului echilibrul între viaţa profesională şi cea personală!

Nigel Marsh - How to make work-life balance work


miercuri, 22 iunie 2011

- M-ai esti?
- Da, m-ai pierdut!
- Ti-am spus ca o sa intarzii!
- Stiai ca nu astept!
- Mereu ai facut doar ce ai vrut!
- Un visator pierdut printre nori!
- Si tu m-ai iubit!
- Nemuritor si rece!
- Aprinde-mi stele din cerul inimii!
- O sa torn o galeata de apa rece!
- Stii ... o sa mi se faca dor de tine!
- Voi fii aici mereu ... intr-o forma sau alta!
- Insa, eu nu!
- Tremuri...
- Imi tremura vocea ce rosteste in soapta cuvintele nespuse ...
- Te vei uita in urma ta?
- La ce sa ma uit? Cand imi voi lasa deoparte mandria, tu vei fi de mult plecat!
- Si daca ... totusi ... am sa-ti astept privirea?
- Si daca ea va intarzia sa apara?
- Esti doar o nota dintr-o lunga simfonie!
- De cand mi-am dorit o muza!
- Un cantec surd ascultat mut si orb!
- Te-as putea iubi!
- Da .. intr-un vers!
- Nu ... nu te-as ascunde in pagini de carte!
- Mi s-ar pierde forma, mi s-ar usca culoare, amestec dulce de caramele moi!

duminică, 12 iunie 2011

In amintirea unei alte zile

Momente. Un moment dintre atate alte mii de momente. Acel moment in care te aflii la granita dintre lumi, la granita dintre vechi si nou, la granita dintre trecut si viitor.

Nu mai poti sa stai. Ai terminat tot ce aveai de facut pe acele meleaguri. Nu mai e nimic la care sa privesti melancolic in urma, nimic din tine nu s-a pierdut radacind pe undeva aiurea. Pur si simplu s-a terminat... s-a terminat si asta e tot, un sfarsit simplu si banal, fara regrete, fara pareri de rau, fara drame, fara sperante sau iluzii desarte. E timpul pentru o alta calatorie, o alta descoperire, o alta lume.

Privesti cu ochii scanteiand franturi de viitor. Atat de multe lucruri de asteapta. Atatea aventuri. Intoarceri, Reveniri. Si totusi ... totul s-a schimbat. Ai vrea ca timpul sa-si scurga orele mai repede si nerabdarea iti iuteste pasii inimii grabite.

Ai vrea sa pleci mai repede. Ai vrea sa nu te mai intorci. Si totusi ... te-ai blocat, caci ale drumurilor chei, de data asta nu-s la tine si timpul nu-i in favoarea ta, drag pasager grabit.

Te izbeste dur prezentul, cu a lui prezenta fina. Unde esti tu acum? Ce se intampla acum cu tine? Calator ratacit, umblii prin lume fara urme, fara radacini. Cauti iluzii, visand sperante de a prinde radacini. Nu esti legat de nimeni si nimic. Esti doar un melancolic visator.

Te-a omorat prezentul, contemplandu-i clipele, blocat in acel loc de trecere, in care lumile se scurg, in care totul e impersonal si rece, iar tu cu aripile smulse, cu visele sfaramate-n fulgi, lipesti cu-n zambet ce pare a fi usor cald iluzii pierdute-n neincrederi.

De-ai fi avut curaj sa crezi! De-ai fi avut curaj nebun sa crezi in imposibil! De ai fi mers atunci, de mult, pe drumul sufletului tau purtat de nebunia inconstientiei! De-ai fi riscat confortul pentru un vis nebun! Insa ti-a fost teama! Ti-a fost teama sa nu te intorci cu inima facuta scrum! Iar acum ... probabil nu vei stii vreodata, ce a fost vis si ce a fost realitate!