marți, 22 mai 2012

Colectie de momente


Mergand pe un drum denumit generic viata, fiecare dintre noi tinde sa stranga diverse lucruri.Sunt lucruri pe langa care poate trecem, cu care poate ne intalnim care ne misca atat de profund, atat de intens incat alegem sa le luam cu noi mai departe in calatorie.  Unii dintre noi sunt colectionari infocati - de carti, de timbre, de poze, de vederi, de melodii, de idei, de experiente, de pietre, de scrisori, de flori uscate, de cate si mai si cate, gandite si negandite.

Daca as fi colectionar as arhiva arome, momente si esente de frumos.

Mi se pare halucinant de fascinante acele momente cand oamenii isi aprind stanteile din priviri, cand ceva din interiorul lor rezoneaza cu ceea ce se intampla in exterior in acel moment din viata lor atat de puternic incat sa produca miscari de placi tectonice in catacombele fiintei, cand cuvintele din exterior produc o schimbare in interior. Alunecari treptate de ziduri dinamitate.

Intr-un tinut linistit din apropierea Sibiului intunericul se desfata in triluri nocturne: streajina isi picura urmele ploii in siraguri de margele, consiliul brotacilor din balta a convocat adunare generala oracaind cu spor, de pe margine, greierii le tin isonul, un caine trezit din somn latra de bezmetic incercand sa-si faca glasul auzit, un animal neidentificat chitaie de zor.

Miroase a aer, a iarba proaspata si uda, a sfarsit de primavara, a racoare si a libertate. M-am cufundat intr-un sezlong, infofolita bine intr-o patura calduroasa. Privesc luminile ce palpaie in departare. Cu o noapte inainte cerul stralucea de stele si timpul parea sa se fi oprit in loc. Ma imbat cu o stare de bine.

Cele mai frumoase betii au cauza supradoza de fericire, de bine, de armonie, de liniste si frumos.

luni, 7 mai 2012

Ocupari de timp si spatiu


Din cand in cand iti mai aduce aminte ca ai uitat ceva, ceva ce poate odata era important. Din cand in cand, in noapte de-ntuneric, privesti stelele gonind in curbe cu viteza. Din cand in cand iti mai aduci aminte de senzatii si cate mii de amintiri incap intr-o singura aroma. Oameni langa care poti sa taci simtind privind acelasi orizont si oameni langa care poti vorbi intr-o dulce nesimtire, se perinda toti treptat prin ale vietii intervaluri. Miroase a iarba si a soare, miroase a ploaie si a nor, miroase a suflet calator.

Oare cum stii cand ai pierdut? Si ce inseamna, de fapt a pierde? Delicii culinare. Te ascult vorbind de-o vreme si inca te privesc mirata: Tu cine esti? Eu cine sunt? Intr-adevar, ne-am intalnit odata, si pari ca tu m-ai fi cunoscut candva, eu insa nu te recunosc, persoana ce se afla-n fata mea e mult schimbata.

Ce trecut frumos, ce fundament puternic, ce structura rezistenta, ispita persistenta. Ce prezent inocent, ce conversatii insipide, cat timp pierdut fara rost in cautarea timpului pierdut, naluci inexistente. Ce viitor frumos, tainice promisiuni, profunde legaminte, doar insipide amagiri.

Din cuvinte te-am creat, din cuvinte te distrug. Tema de gandire primita intr-o noapte: de-ai avea toata puterea din lume, ce ai face cu ea? ... ai distruge... Cumva, intr-un final distrugem, frumosul pe care poate din greseala l-am creat.

Si totusi, la ce bun un fundament stabil pe care nu mai construiesti nimic?