Ceva timp mai tarziu am cunoscut pe cineva care mi-a zis ca seman foarte mult (fizic) cu cineva din trecutul lui si ca ”intamplarea” a facut sa ma intalneasca pentru ca cel mai probabil mai era ceva de invatat, ceva de oferit, ceva de primit care nu se intamplase in relatia respectiva. Iar eu eram un fel de continuare a unui ciclu. Nu am inteles prea multe la acel moment. Era prima mea intalnire cu lumea misterioasa a ”coincidentelor”, a ”intamplarilor”, a intalnirilor de suflete ce se cunosc fara sa se mai fi vazut vreodata.
Curioasa sa descopar misterele ce-mi ramaneau nedeslusite am pornit pe un drum ce mi-a adus mai multe intrebari decat raspunsuri. Am mai adaugat, totusi un alt element aspectului fizic asemanator, amprenta energetica asemanatoare. Sunt oameni care au aceeasi energie de baza, ca si cum ar fi compusi pe baza aceleiasi formule (al)chimice.
Aceeasi ”intamplare” a facut ca mult timp dupa prima intalnirea mea cu lumea misterelor si omul enigmatic sa intalnesc un alt om care semana izbitor cu el, ca si cum ar fi fost o copie fidela, insa cu niste ani mai tanara si mai putin initiata. Nu am dat prea multa importanta intamplarii si am luat-o ca atare pana ce l-am vazut pe omul nou citit cu nesat sub un copac din cartea mea cu ingeri si arhangheli, care cumva ajunsese la el, desi ar fi trebuit sa fie la altcineva. Un flash de moment: il vedeam pe el omul care este si il vedeam pe el omul care are potentialul sa devina. Cumva am inteles ca ce ”am primit” de la omul enigmatic trebuia sa ajunga la omul nou iar eu sunt un mesager care face transferul intre cele doua versiuni ale aceleiasi matrite.
Atunci. Acum. ... .. ... totusi cum?
Nu am o concluzie. Doar si mai multe intrebari. Daca viata e formata din bucati de puzzle care prind contur la un moment dat de unde stii ca n-ai pierdut pe drum vreo piesa interconectanta? Si oare cat timp trebuie sa astepti pentru o urmatoare piesa care sa te duca la urmatorul nivel de intelegere?
