tag:blogger.com,1999:blog-45908948593410429192024-02-20T02:47:42.011+02:00Vise somnoroaseMalina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.comBlogger381125tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-29915900206787223042017-01-20T02:56:00.001+02:002017-01-20T14:03:20.744+02:00Te vad. Sunt aici.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRyUvA-T-gllc3KC5NY6SSGrllYFuxmRwBo5J3iEjjFExJ2Y5VeMoufD3zfUuzlz7_oDv6lgQk178pkPwsHp9oAX77GgKXNZ7PB7LChmlDroavdDUiALtbZ81I0wZsLm26RpoUpm89mNw/s1600/e23e8027e67d11dc52b305445516c43a.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRyUvA-T-gllc3KC5NY6SSGrllYFuxmRwBo5J3iEjjFExJ2Y5VeMoufD3zfUuzlz7_oDv6lgQk178pkPwsHp9oAX77GgKXNZ7PB7LChmlDroavdDUiALtbZ81I0wZsLm26RpoUpm89mNw/s320/e23e8027e67d11dc52b305445516c43a.png" width="320" /></a></div>
<br />
In linistea noptii se auzea doar clipocitul apei. Ca sa-si linisteasca gandurile care incepeau sa zboare catre locuri intunecate, a inceput sa-si puna intrebari ... despre lume, despre viata, despre ea. Dupa un timp, copacul, i-a soptit incetisor ... este despre oameni. In toata nebunia acelei nopti, El-copacul a fost spatiul ei de siguranta, el-fantasma a fost drumul ei inapoi spre lume.<br />
<br />
.... ...<br />
<br />
Au trecut 4 ani de atunci. Copacul a ramas in lumea lui. Fata s-a intors inapoi la viata pamanteana ca sa exploreze mai departe acest mister al oamenilor si cum reusesc ei in felul lor aparte sa interactioneze unii cu altii. Din cand in cand insa se mai intoarce noaptea printre ramurile lui ca sa culeaga raspunsuri la intrebarile nerostite.<br />
<br />
Comunicarea se intampla in spatiul care exista intre doi oameni. Ceea ce pune fiecare in acel spatiu determina modul cum se desfasoara interactiunea - emotii, stari, ganduri, perceptii, convingeri, sentimente. Nu ai nevoie de cuvinte ca sa te simti intr-un fel sau in altul alaturi de om. Cuvintele doar sustin sau incearca sa acopere ceea ce transmiti pe alte unde. Corpul tau simte, daca l-ai asculta ti-ar spune multe lucruri.<br />
<br />
De ce langa unii oameni se aseaza linistea in tine chiar si cand esti in mijlocul furtunii? De ce alti oameni iti alimenteaza nelinistea si fricile? De ce langa unii oameni zambesti mai mult decat langa altii? De ce sunt oameni cu care ai senzatia ca ii cunosti din totdeauna? Iar de langa altii nu stii cum sa pleci mai repede?<br />
<br />
De ce oameni diferiti scot la iveala din tine aspecte diferite care nu apar langa alti oameni?<br />
<br />
E un spatiu de continere al propriului continut astfel incat sa poti sa primesti continutul altcuiva, asa cum e el, fara sa-l judeci, fara sa-l critici, doar sa-l accepti. Sa poti sa privesti ceea ce ti se spune dintr-un spatiu de curiozitate si de intelegere a perspectivei celuilalt. Sa-i dai spatiu sa se exprime, sa se manifeste asa cum e ... in forma pura.<br />
<br />
Insa in forma pura poate sa iasa la iveala si partea noastra mai putin frumoasa, partea noastra pe care o tinem incuiata intr-un colt, pe care daca nici noi nu stim sa o gestionam, cum ne putem astepta ca altcineva sa se descurce cu demonii nostrii?<br />
<br />
Si totusi, in spatiu iubirii nici un demon nu e suficient de mare ca sa faca tavalug pentru mult timp. Si el are nevoie sa fie vazut, acceptat si inteles ca sa se intoarca de unde a venit. E la tine doar pentru ca are un mesaj de transmis pe care tu il de receptionat.<br />
<br />
Ce se intampla oare daca iese la lumina mai mult frumos din tine? Ti-e teama ca esti luat de fraier(a) si atunci blochezi ce ai de oferit in exterior? Cu ce folos oare?<br />
<br />
Sunt oameni langa care simti ca pierzi energie, simti ca pierzi bucati din tine si sunt oamenii langa care te incarci, langa care e liniste, langa care esti mai bun, langa care ai curaj sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut sau sa spui lucruri pe care nu ai avut curaj sa ti le spui nici tie.<br />
<br />
Sunt oameni care sunt liberi sa ofere in exterior parti din ei care reusesc sa aiba un impact in altii. Sunt oamenii care te inspira. Sunt oameni in spatiul carora de conectezi cu tine, cu cine esti si cu ce e important pentru tine.<br />
<br />
Pentru ca unii oameni te vad si te recunosc pentru cine si ceea ce esti. Si daca esti prezent, o sa le raspunzi ca si tu esti aici.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-40620009319880999442016-10-18T20:54:00.002+02:002016-11-02T15:57:15.539+02:00Nurofen pentru dureri de suflet<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/Q4oInT79CUk" width="560"></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
De cele mai multe ori viata nu-ti da un preaviz inainte sa ti intample lucrurile care intr-un fel sau altul te dau peste cap sau te fac sa suferi. Chiar si atunci cand mai primesti semnale, tinzi sa le ignori, sa nu le iei in considerare sau sa le minimizezi importanta. Uneori nu le recunosti, alteori nu stii ce sa faci cu ele si cum sa le gestionezi.<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt putine experiente care te pregatesc pentru momentele in care simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, ca totul in jurul tau se naruie, ca totul in interiorul tau se desface in bucati. E o durere puternica care pare ca-ti opreste respiratia si-ti taie pofta de mancare. Esti si nu mai esti in acelasi timp. Suferinta iti inunda corpul si se instaleaza in locuri la care nici nu te-ai fi gandit ca ar putea sa doara. Si impreuna cu ea apare un sentiment de neputinta, de razvratire in care ti-ai dori sa faci o vraja prin care sa faci totul sa fie din nou bine, sa te poti intoarce in timp si sa schimbi ceva.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Oricat de multe cuvinte ai auzi sau iti spui, oricat de mult incerci sa intelegi, in acele momente cuvintele sunt inutile pentru ca nu pot sa schimbe prea multe si nu pot sa-ti ia durerea cu mana. Poti sa fugi, insa durerea vine cu tine si te urmareste pana ii dai spatiu sa o traiesti.<br />
<br />
Zilele trec cum trec, cate una pe rand de obicei. Insa, apoi vin noptile, cand demonii ies la iveala si nu cate unul pe rand, ci toti odata. Un rau de amintiri incepe sa curga ca si cum s-a rupt stavilarul, iti aduci aminte tot ce te-a ranit, ce te-a dezamagit, ce a nu a fost asa cum ai fi vrut sa fie. Si daca ti-ai aduce aminte doar asta, atunci ar fi simplu, pentru ca ai avea o justificare pentru suferinta ta. Dar iti aduci aminte si lucrurile bune si motivele pentru care ai continuat si nu ai renuntat. Incet incet indoiala isi face loc alaturi de neputinta.<br />
<br />
Vrei sa ai claritate, vrei sa stii lucruri, vrei sa ai raspunsuri si nu ai decat intrebari. Stii ca o sa treaca, ca la un moment dat o sa fie bine, insa tu vrei acum. Intr-un fel sau altul reusesti sa stai singur in starea aceea in care te simti pierdut si nu mai stii pe unde este drumul, inconjurat de intuneric si frici care exagereaza realitatea. Fiecare avem o super putere prin care sa mergem mai departe.<br />
<br />
Apoi la un moment dat trece si se lasa linsitea. Insa dupa astfel de experiente, iti construiesti mai multe ziduri care sa te protejeze si inchizi bucati din tine sau reusesti sa vindeci bucata ranita din tine si te deschizi mai mult?<br />
<br />
Din pacate nu s-a inventat inca nurofenul pentru dureri de suflet si drame emotionale.</div>
Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-32381161466034964772016-10-18T20:54:00.001+02:002016-11-02T14:30:03.282+02:00Nu stiu<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/CyNcgqUjRe4" width="560"></iframe>
</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Cuvintele refuzau sa se aseze intr-o ordine care sa exprime amalgamul de emotii ce se rostogoleau ca o tornada in sufletul ei. Orice incercare de deschidere se lovea de zidurile reci si portile ferecate. Simtea ca ceva s-a rupt, s-a terminat, iar ea nu va mai fi niciodata aceeasi. S-a spart in mii de bucati de sticla colorata.<br />
<br />
Toate lucrurile pe care le stia si le credea despre lume, despre oameni, despre viata ii pareau doar niste cuvinte, niste cuvinte frumoase si goale. Rascolind arhiva amintirilor a plecat departe. Departe e un fel de acasa, e un fel de loc in care poti sa ajungi doar cand esti singur. Poti sa aduci idei, cuvinte, lucruri din Departe in Aici, poti sa povestesti despre el, insa oricat te-ai stradui nu poti sa iei pe nimeni cu tine acolo.<br />
<br />
Unele amintiri sunt arhivate cumva. Se declanseaza de la lucruri aparent nesemnificative: o aroma anume de ceai, o carte de vizita cu un scris de mana pe ea, un mesaj ratacit intr-un caiet vechi, un parfum, o melodie auzita in lift, un apus de soare, un scris strain amestecat cu scrisul tau, un fel de nu stiu ce.<br />
<br />
”Nu stiu” poate fi un loc de liniste, de pace, de curiozitate sau unul agitat, turbulent si plin de temeri. Uneori poate e mai bine sa nu stii, sa nu stii toate raspunsurile, sa nu stii toate directiile, sa nu stii toate intrebarile, sa nu stii ce urmeaza mai departe. Pentru ca atunci poti sa te lasi surpins.<br />
<br />
Nu stiu e un loc de aparenta vulnerabilitate. Insa orice forma de vulnerabilitate este criticata. Din nu stiu ce motive ar trebui sa fim intr-un fel si nu in altul. Si atunci ne construim masti, ziduri, fortarete, feluri de a fi pe care le purtam si le scoatem in lume pentru a fi prezentabili, pe placul altora sau chiar al nostru. Uneori ajung sa devina parte din noi, alteori le dezbracam in singuratate ca pe niste haine purtate de-a lungul zilei.<br />
<br />
Sunt perioade in care nu mai gasesti timp sau spatiu sa te intorci acasa la tine, pana cand ceva in interiorul tau ajunge sa tanjeasca dupa un ceva nedefinit, dupa o forma de conexiune mai profunda, dupa un altfel de conectare.<br />
<br />
Acasa e cand se lasa linistea in tine si zambetul iti inunda fata. Un pod suspendat care face trecerea intre ceva si altceva.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-3434543351137345202015-11-27T20:15:00.002+02:002015-11-27T20:15:25.172+02:00Trenul de la linia 4<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_icUMrgDMmuS2B7FtoUeHYH7m2QNODWpJukcx39VcLtWktcz99wliPTQMrxm3vo0XcyK7WwG8H6g2HhXpoVBD28fKnH9C6qpH5KeZEaQ6KzJA7leOw3cpfV9DalkuqM7r66HyRzbnjQM/s1600/07065_HD.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="193" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_icUMrgDMmuS2B7FtoUeHYH7m2QNODWpJukcx39VcLtWktcz99wliPTQMrxm3vo0XcyK7WwG8H6g2HhXpoVBD28fKnH9C6qpH5KeZEaQ6KzJA7leOw3cpfV9DalkuqM7r66HyRzbnjQM/s320/07065_HD.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Imi plac drumurile lungi, asezata
confortabil la geam, privind in zari indepartate. Imi place sa merg cu trenul
... mai ales pe timp de zi, iar daca am norocul sa gasesc geamuri care se
deschid pe care sa pot scoate capul
afara ... sunt cel mai fericit copil din lume. </div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Cel mai mult imi place ca am
timp. Am timp pentru toate lucruri de care de obicei nu am timp .... sa ma uit
pe fereastra fara sa ma gandesc la nimic sau sa citesc o carte cumparata demult
si inca nedechisa, sa-mi las gandurile sa zboare aiurea fara noima sau fara
sens sau sa trimit un gand de bine unor oameni cu care nu am mai vorbit de
mult, sa ma bucur de peisaje sau sa ma
las cuprinsa de nerabdarea asteptarii momentelor ce vor urma, sa simt, sa-mi
dau voie sa simt si sa simt cum se simte ceea ce simt, sa visez la necunoscut
sau chiar sa ma plictisesc.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Cumva am invatat sa apreciez
momentele mai putin reusite, mai putin fericite, da ... pe cele aiurea naspa,
nasoale, triste sau oricum le-o cheama pentru ca datorita lor ma bucur mai
deplin de cele frumoase si apreciez mai multe chiar si momentele in care nu se
intampla nimic spectaculos. Banalul are si el uneori farmecul lui.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Imi place sa plec singura, insa la sosire sa ma astepte
cineva in gara. Intoarcerile sunt cumva... confuze ... ma simt prinsa intre
doua lumi ... partea din mine care stie ca trebuie sa se intoarca si partea
care isi doreste sa ramana. Mai bine, stai cu mine pana cand imi pleaca trenul.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Fiecare plecare e altfel, fiecare despartire e diferita.
Paradoxal, garile mi se par mai prietenoase decat aeroporturile. Poate imi plac
mai mult garile pentru ca intr-o anumita gara am invatat ca poti sa pleci
complet, fara intrebari, fara dileme, doar cu o stare foarte prezenta de bine si
liniste... chiar si la ceva timp dupa aia.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Cu sufletul plin si cu o curiozitate nastrustica de cum oare
s-ar simti ... mai mult?</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEJAi4rFgklRhsxosTGRFAbSBxqGSeMZodHfk5Xtyb0ZVyGW0npkdxYN9qYl6Qn5xGCF_jJH66lDX4VTy711_sQ0S9c6wCMVYUmZ3YdgblgdYGUM6S3t29e3qQH-DARlMwnioctcNKvrY/s1600/railway-wallpaper-1366x768.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEJAi4rFgklRhsxosTGRFAbSBxqGSeMZodHfk5Xtyb0ZVyGW0npkdxYN9qYl6Qn5xGCF_jJH66lDX4VTy711_sQ0S9c6wCMVYUmZ3YdgblgdYGUM6S3t29e3qQH-DARlMwnioctcNKvrY/s320/railway-wallpaper-1366x768.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-86145649771336417392015-11-12T01:43:00.002+02:002015-11-12T01:43:10.819+02:00Oamenii cadou<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0NhlnU_nhLPvwREDd7jIjbGlvHsG-zizDVUViy1jA4RsqgoWIemrPvH1F4eZeM_5gboShfAJOzR3fJ6xf8VBC3f7BJ9T-95KW0gOcyWvxuE9u7wW3FXS3qPL7_A4Wx2lJk_nyRq6K4s4/s1600/Under-The-Surface.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0NhlnU_nhLPvwREDd7jIjbGlvHsG-zizDVUViy1jA4RsqgoWIemrPvH1F4eZeM_5gboShfAJOzR3fJ6xf8VBC3f7BJ9T-95KW0gOcyWvxuE9u7wW3FXS3qPL7_A4Wx2lJk_nyRq6K4s4/s320/Under-The-Surface.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Unele experiente schimba ceva fundamental in tine. Se
intampla ceva, un moment de conexiune, o rezonanta aparte si ceva din tine
incepe sa se transforme. Uneori simti cand urmeaza astfel de momente, alteori
le descoperi dupa ce s-au intamplat. Mai sunt si cele subtile care te schimba
pe nesimtite.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou sunt oamenii care te provoaca, care te inspira,
de care te lasi slefuit. Te provoaca sa te descoperi, sa te transformi, sa dai
la o parte zidurile si meterezele de aparare, sa deschizi usa sa-ti dai voie sa
devii ceva ce nu stiai inca ca ai putea fi. Oamenii cadou reusesc sa scoata la
iveala tot ce e mai bun in tine.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou apar in viata ta atunci cand nici macar nu te
astepti si atunci cand ai cel mai mult nevoie. Oamenii cadou apar la momentul
potrivit in locul potrivit oferindu-ti acele lucruri de care nici tu nu stiai
ca ai nevoie. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou sunt puncte de rezonanta, momente de gratie,
de frumos, de expansiune a simturilor, a ideilor, a creatiei. Iti dau senzatia
ca langa ei timpul se opreste in loc. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si daca ai un gram de noroc, unii oameni cadou se transforma
in intervale.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou sunt cei care iti imping limitele, care te
scot din sarite, care te duc in stari necunoscute, in care nimeni altcineva nu
ar putea sa o faca. Oamenii cadou sunt o lectie a ta, pe care poti sa alegi sa
o inveti ... sau nu.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou te iubesc si atunci cand esti ursuz,
neprietenos, ciufut sau doar ai o zi sau o perioada proasta pentru ca reusesc
sa-ti vada in continuare frumosul dincolo de asta.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou sunt cei care sunt acolo langa tine in fiecare
zi, oamenii pe care din cand in cand mai uiti sa-i mai vezi, sa-i mai simti,
sa-i apreciezi pentru ca si-au gasit un loc firesc in viata ta. Oamenii cadou
fac momentele banale sa fie speciale. Au un firesc al lor si o naturalete aparte.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou au rabdare sa te invete sa cresti frumos.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou sunt momente de recunostinta pura.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii cadou au aripi de iubire si praf de spiridusi ...
cel mai probabil tocmai datorita zambetului lor ghidus.</div>
Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-22555344953127025972015-08-09T22:42:00.002+02:002015-08-09T22:45:09.250+02:00Lectii de la o planta<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA1-dPOEka9bW7_DNGb3tBVYfnTHifThYFB9Oww-c8K4IteHucNdQ3Io4AgcEhUYqPcYs6srJ1c4SUeWyBWGyVWoYK0yzg5fYV2zDfktdaCzUI1ykc56LNHZ29d-wxjvqMIG2lBI1rJpw/s1600/ghivece1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhA1-dPOEka9bW7_DNGb3tBVYfnTHifThYFB9Oww-c8K4IteHucNdQ3Io4AgcEhUYqPcYs6srJ1c4SUeWyBWGyVWoYK0yzg5fYV2zDfktdaCzUI1ykc56LNHZ29d-wxjvqMIG2lBI1rJpw/s320/ghivece1.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
Mi-au placut intotdeauna, plantele bunicilor mele, mari, frumoase, pline de flori. Mi se pareau fascinante cand le venea ora de udat - parca intreg universul se transforma ... era momentul lor cu ele, cand le ingrijau, le iubeau si mai ales le vorbeau. Nu intelegeam atunci cam ce ai putea vorbi cu o planta si cam ce ti-ar putea ea raspunde inapoi ... Mi-am dorit intotdeauna sa am si eu, cand o sa cresc mare, floarea mea, de care sa am grija, care sa fie a mea. </div>
<br />
Am avut o relatie mai de lunga durata cu trandafir japonesc, care imi facea flori doar in perioadele in care uitam sa il ud. Mi-a fost prieten bun, transformandu-se pe rand, in functie de anotimp in suport de cursuri, pom de craciun, suport de diverse lucruri mici care pareau ca nu-si gasesc alt loc mai bun decat intre ramurile lui firave. L-am inlocuit la un moment dat cu un cactus ... m-am gandit ca un tepos ar avea nevoie de mai putina atentie si ar suport cu mai multa blandete lipsa mea de atentie. L-am iubit pana ce a crescut pana in tavan, cand o persoana cu initiativa a decis sa-l scoata pe balcon, unde nu s-a inteles foarte bine cu soarele un pic cam prea intepator.<br />
<br />
Printre primele lucruri luate cadou de casa noua, a fost o planta - nici cactus, nici floare. Cumva, a ajuns intr-o simbioza ciudata, pentru ca inceput sa moara cam in acelasi timp cand o parte din mine trecea printr-o perioada mai dificila. Incercand sa o resuscitez, m-am gandit daca mai are rost sa o pastrez sau nu. Uneori asa e si cu oamenii, cand relatiile ajung intr-un punct dificil, fie pentru ca iti e greu, fie pentru ca nu mai stii cum sa gestionezi situatia, pe tine sau cealalta persoana, fie ca pur si simplu ti-a ajuns si te-ai saturat .... renunti. Insa doar pentru ca uneori e greu, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la un om. Nu am renuntat nici la planta, nici la omul cu pricina.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_qm8fIcBXgj0KShIEXb91WgqvwmgGga8z9RrPU4Xy9UwCM0Ulo1qFu9s0ipp381DlulY1cznd5eZtEfjhvBh8kkyQn1tc35srL4YI5EzVbxXCWcq9_T233CaRqng3pGaNotEhBgT3qEM/s1600/IMG_20150809_223254.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh_qm8fIcBXgj0KShIEXb91WgqvwmgGga8z9RrPU4Xy9UwCM0Ulo1qFu9s0ipp381DlulY1cznd5eZtEfjhvBh8kkyQn1tc35srL4YI5EzVbxXCWcq9_T233CaRqng3pGaNotEhBgT3qEM/s320/IMG_20150809_223254.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Am continuat sa ud planta si sa ma ofilesc treptat in incercarea de a salva iluzii amagitoare. Intr-o buna zi, uitandu-ma la planta, mi-am dat seama ca era mai mult moarta, decat vie. Cam asa ma simteam si eu. Vine un moment in care, oricat de mult te straduiesti, oricat de mult incerci, trebuie sa accepti ca nu mai ai ce sa faci, ca s-a terminat. Si faci tot ce stii mai bine sa o termini frumos.<br />
<br />
Din planta mai ramasesera vreo 3 frunzulite in aer si o tulpina uscata. Nu mi-am facut prea multe sperante in privinta lor, insa le-am rupt si le-am infipt in pamant. Cred ca o parte din mine isi dorea din toata inima sa poata sa salveze planta, si legatura cu omul. Nu relatia, ci conexiunea.<br />
<br />
Nu cred ca oamenii se schimba, ci devin din ce in ce mai mult aceeasi. Cu cat experimentezi mai mult, cu atat ajungi mai aproape de esenta a cine esti si incepi sa exprimi in exterior mai mult din sinele autentic. Doar dinamica interactiunilor se schimba. De cele mai multe ori ne uitam la oameni prin filtrul propriilor asteptari si credinte. Tindem mai mult sa judecam si sa analizam, decat sa acceptam, sa iubim si sa ne bucuram de ceea ce avem in fata noastra.<br />
<br />
A trecut o luna in care am fost mai mult pe drumuri decat acasa si acasa mai mult sa dorm si sa schimb bagaje decat sa stau. Nu am apucat sa arunc planta, nici sa o inlocuiesc. Am vrut sa-i arat planta unui prieten, impreuna cu ceea ce era teoria mea despre relatii. Nu apuc sa-i zic prea multe, cand ma intreba ... si s-au prins frunzele?<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6ByEQRAQlOP8cjveTr1Su9s1nAN2ETo4WpvIGzFxdF3cLkpg9Q1WYixltjLhdVMffiUoXhTucHfVf0fK06nUiv-5s3eH6GtS7V-WiimOZ9vAyMj4mR4XI1USHSiZczLwJ9Uhf1bWICbc/s1600/IMG_20150809_223314.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6ByEQRAQlOP8cjveTr1Su9s1nAN2ETo4WpvIGzFxdF3cLkpg9Q1WYixltjLhdVMffiUoXhTucHfVf0fK06nUiv-5s3eH6GtS7V-WiimOZ9vAyMj4mR4XI1USHSiZczLwJ9Uhf1bWICbc/s200/IMG_20150809_223314.jpg" width="178" /></a>Ma uit surprinsa in ghiveciul de care ma pregateam sa ma despart la un moment dat, ca sa descopar ca cele 2 frunzulite ale mele au incoltit. Sunt mici mici de tot, insa sunt vii.<br />
<br />
Doar pentru ca forma in care cunoasteam lucrurile a luat sfarsit, nu inseamna ca nu exista posibilitatea unui alt inceput. Nu cred in relatii reciclate sau in fire rupte si inodate. Insa cred ca relatiile pot fi transformate, atat timp li se ofera spatiu si timpul necesar devenirii. Nu cred ca dupa ce ai simtit ceva in mod autentic pentru un alt om, acel lucru poate sa devina nimic sau indiferenta. Dupa ce se inchid etapele vindecarii si iertarii, dragul de acel om ramane. Chiar daca nu mai exista nici un palier de rezonanta sau interactiune, cand toate buclele sunt inchise, dragul de om ramane prezent.<br />
<br />Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-58957110431202050082015-03-18T02:00:00.002+02:002015-03-18T02:10:23.308+02:00Noaptea de dinaintea marilor plecari<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/2CPV0_t1sbY" width="420"></iframe>
<br />
<br />
La un moment dat te obisnuiesti si cu viata de calator, sa adormi intr-un oras, sa te trezesti intr-un altul, sa nu stii unde te poarta mai departe drumul, sa nu stii cat stai sau cand pleci. Te obisnuiesti sa ai mereu bagajul pe jumatate facut, pe jumatate inca nedesfacut.<br />
<br />
Si totusi, sunt acele nopti, de dinaintea anumitor plecari, cand somnul nu se lipeste de gene, desi oboseala ti se strecoara in trup. Mai ai inca destule de facut, intotdeauna mai apare ceva pe utima suta de metri, fie un bagaj, fie un proiect de terminat, o intalnire fugara cu un om drag sau orice altceva. Mai ai inca de visat, de savurat asteptarea si curiozitatea descoperii necunoscutului.<br />
<br />
Sunt nopti in care stii ca urmatoare zi este despre altceva, ca e unul din momentele de interesctie care te va purta pe un alt drum. Poate ti se indeplineste o dorinta pusa acum multa vreme, careia i-a venit intr-un final timpul. Poate cunosti pe cineva nou sau reintalnesti pe altcineva vechi.<br />
<br />
Simti ... intotdeauna simti cand se termina ceva si incepe altceva, o noua etapa, Noaptea de dinaintea marilor plecari. Un moment de suspendare intre doua lumi sau poate doar de tranzitie ... ceva din tine se pregateste si pe interior pentru schimbare.<br />
<br />
E noaptea de dinaintea marilor plecari sau e noaptea de dupa ultimile intamplari?Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-70728024456719008402014-10-02T21:50:00.002+02:002016-11-02T15:00:40.359+02:00Ireversibil s-a incheiat povestea<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4QRBMiI1DUoW2Et7XTzuRI3HKOlKuwlvxZ3BodcVDBFZyAEmfUbzRQ9nZz_9NPhqiTTx3P50O56uM4InWsFG9laIw5xJbc4NZhdpzh_JkGWV8sj9_PgJDNhKHVYKPhE8FQsOd_DwzAkY/s1600/Bottle_on_the_Sea_by_angelo0224.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4QRBMiI1DUoW2Et7XTzuRI3HKOlKuwlvxZ3BodcVDBFZyAEmfUbzRQ9nZz_9NPhqiTTx3P50O56uM4InWsFG9laIw5xJbc4NZhdpzh_JkGWV8sj9_PgJDNhKHVYKPhE8FQsOd_DwzAkY/s1600/Bottle_on_the_Sea_by_angelo0224.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
A trecut aproape un an de la podul de curcubeu. A venit timpul si aripile lui l-au luat pe sus. A venit ploaia si culorile i-a scurs. A venit tacerea si magia i-a ascuns. De un capat si de altul au ramas doar doi straini ce nu-si mai gasesc cuvintele care sa se transforme in zambete.<br />
<br />
Cand ceva din viata ta dispare ... uneori ramane un gol, alteori se naste un spatiu. Cel mai tare ne doare nu neaparat realitatea pierduta ci pierderea iluziei unei realitati posibile.<br />
<br />
A venit toamna cu noptile ei racoroase, cu lumina blanda in care se scalda alintandu-se frunzele. Un moment al intoarcerilor si al regasirilor dupa o vara de cautari bezmetice. O data cu amurgul se lasa si linistea. Culorile florilor de munte incep sa prinda viata.<br />
<br />
Obisnuiam sa cred ca daca la un moment ai gasit drumul spre sufletul altcuiva, nu ai cum sa-l uiti, ca pasii iti vor fi purtati cumva ... intr-un mod inexplicabil chiar si atunci cand tu nu mai stii pe unde sa o iei catre locul regasirii. Insa oamenii se schimba, se transforma, trec momente de viata peste ei si nu mai sunt aceeasi pe care ii stiai, atunci cand tu i-ai cunoscut. Si in tot timp asta, viata trece peste tine, lasandu-si urma. Ne asteptam sa fim aceeasi ... insa ne simtim atat de diferiti si tot ceea ce ne-a legat candva ... acum ... nu mai este.<br />
<br />
Sunt suflete care se recunosc... aceea senzatie de familiarite pe care nu stii de unde sa o iei, cu care nu neaparat stii ce sa faci pentru ca iti dai seama ca nu are fundamentul pe care sa se bazeze ... si mergi mai departe. Uneori nu mergi pentru ca asta iti doresti, mergi inainte pentru ca nu ai incotro ... oricand ai incerca nu poti sa te opresti.<br />
<br />
S-a sfaramat podul de curcubeu in mii de cioburi colorate si imi rasuna in cap versurile din Pasarea Colibri ... ”N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag ....<br />
<br />
ireversibil s-a incheiat povestea<br />
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti<br />
Din intamplare randurile-acestea”<br />
<br />
Undeva pe drum, am incetat sa-mi mai doresc sa dau timpul inapoi si sa pot schimba povestea.<br />
Nu mi-au placut niciodata finalurile si nici despartirile de orice fel, oricand as fi incercat sa le numesc noi incepuri ... invat sa accept ca uneori sunt necesare.<br />
<br />
Oare doare mai putin neincercarea amestecata cu speranta iluzorie ca ar mai fi ceva decat dezamagirea unei calatorii la capatul lumii in care sa descoperi ca o prietenie s-a incheiat in forma ce-ti era cunoscuta?<br />
<br />
Credeam cu inocenta ca poti sa schimbi ceva, ca poti sa o iei de la capat pe un fundament curat, ca poti sa lasi trecutul in trecut unde-i e locul si sa-i tai legaturile cu prezentul ... insa oare chiar poti face acest lucru... chiar si atunci cand implica 2?<br />
<br />
Ireversibil s-a incheiat povestea cand usile-s inchise si cheia este bine ascunsa.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-20608754051813806762014-09-17T01:16:00.001+02:002014-09-17T01:16:12.461+02:00Drumuri, trenuri si lucruri frumoase<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhMoQEO-iFxRPBYrAt7KrL8jwV6iYVgvJbVKgnnC0RWRZe0EAcwEMKpnL-Zo9rocS1GL1V6QOsoAbqgNQq8EHrcAcAscN5fw-xblMyiZkv44MpnyJ2NcedzwKtrVX7fLcm8G5S8IaNEcU/s1600/Trains.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhMoQEO-iFxRPBYrAt7KrL8jwV6iYVgvJbVKgnnC0RWRZe0EAcwEMKpnL-Zo9rocS1GL1V6QOsoAbqgNQq8EHrcAcAscN5fw-xblMyiZkv44MpnyJ2NcedzwKtrVX7fLcm8G5S8IaNEcU/s1600/Trains.jpg" /></a></div>
<br />
Ganduri nocturne ce se foiesc in perna pana ce intr-un final reusesc sa nu iti dea pace. Ganduri de seara in drum spre casa.<br />
<br />
Nu stiu de unde a aparut vorba cu trenul care soseste o singura data intr-o gara, ca apoi, intr-un mod inexplicabil sa-si schimbe ruta astfel incat sa o ocoleasca pentru tot restul vietii lui. Cel putin acum, sunt trenuri care merg pe rute bine stabilite. E adevarat, nu toate opresc in fiecare gara, insa exista cel putin unul care sa te duca acolo unde vrei sa ajungi. Iar daca nu, exista microbuze, masini, prieteni, oameni binevoitori. Daca nu intotdeauna, macar de cele mai multe ori exista o solutie, alta decat cea la care te-ai gandit deja. Nu cred doar in alb si negru, mai sunt si nuante ... macar pana cand palesc si dispar.<br />
<br />
A inceput scoala. Mi se pare un sistem interesant. Acum ceva vreme exista un sigur premiu intai, un premiul al II-lea, al III-lea si niscaiva mentiuni. Apoi, au inceput sa mai dea cateva premii, mai multe din celelalte, fara sa se acorde insa la toti elevii, pastrandu-se un singur premiu I, pe criterii precum toata lumea care are media peste 9,00 sa primeasca cate ceva ... macar o carte, daca diplome nu mai sunt. Exista o singura persoana care e cea mai buna din clasa, o singura persoana este preferata invatatoarei, profesorilor etc.Intre timp s-a mai ajuns la egalitate de medii, iar premiul I nu a mai fost doar pentru ”cei alesi”. In scoala, in timpul orelor, esti tu cu tine, te lupti pe cont propriu, in timpul pauzelor se creaza aliante, prietenii, negocieri, schimburi de interese ... atat timp cat miza nu este pierderea locului I.<br />
<br />
Ma intrebam acum ceva vreme de unde s-a impamantenit spiritul competional, combativ, un fel de fiecare pentru el, cand in multe contexte obtii mai multe rezultate prin colaborare si sustinere. De unde nevoia de a-ti demonstra puterea si superioritatea, un fel de super puterea mea este mai buna, mai frumoasa, mai cu mot decat super puterea ta? .... cand fiecare are magia lui, iar cand mai multe superputeri isi folosesc magia impreuna ies lucruri care depasesc orice superputere luata individual.<br />
<br />
De unde nevoia de a ne compara cu ceilalti dintr-o perspectiva distructiva ... unul este bun si celalalt este rau - ca sa castig, trebuie ca celalalt sa piarda, sa dea gres intr-un fel ... Daca desenul meu e frumos, inseamana ca desenul tau e urat ... frumusetea sta tocmai in a insufla spiritul ei in ochii privitorului. De unde iubirea conditionata de fapte bune si comportamentele conditionate de acordarea sau nu a iubirii unui parinte catre copii sai.<br />
<br />
- Spune-mi un secret, spune-mi ceva ce nu stie nimeni despre tine ...<br />
- ... as putea sa iti zic care este floarea mea preferata ...<br />
<br />
Insa nu e inca momentul. Din lucrurile invatate in ultima vreme am descoperit ca e bine sa ai ceva care sa fie doar al tau, un loc preferat, un parfum, o melodie, un gand, un vis, o dorinta, un ceva pe care sa nu-l imparti cu nimeni, sa nu oferi printr-o vorba care se pierde in uitare ceva ce chiar e important pentru tine. Sunt povesti ce isi cauta ascultatorii multa vreme, pentru ca nu sunt povesti pentru oricine ... nu pentru ca nu le-ar putea asculta, ci pentru ca nu le pot intelege.<br />
<br />
Sa ai in tine un loc de bine, un loc al tau, unde te regasesti, unde te incarci, un loc cu frumos pe care sa-ti aduci aminte sa il ingrijesti, un loc pe care sa-l vizitezi din cand in cand, insa nu foarte des ... pentru ca si-ar pierde farmecul, insa nici foarte rar sa nu uiti drumul spre el. Exista un loc in tine in care totul este posibil, unde iti gasesti resursele de care ai nevoie, unde sunt depozitate visele si ideile care inca nu au inceput sa prinda forma, unde iubirea nu dispare dupa o despartire, unde intrebarile isi primesc raspunsurile, unde copilul din tine inca stie sa se joace sa se bucure. Trebuie doar sa il gasesti sau poate doar sa il recunosti.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-69857069134095679002014-09-01T14:21:00.002+02:002014-09-11T17:04:43.015+02:00Jurnal de călătorie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAkvAS-wjkf734tiIZQDj1NfOg-nnf2pP65-gHnuALWSmddiHpsUOIiQEP_OnhMSP36nAfBp459-DvCeQYiJRoWmJgaPQooAD4hru-dD1PiH4dCnsqKL0yGZfPdUy9_iNmk2h4ri3iG7o/s1600/563063_2531732152098_1895147936_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAkvAS-wjkf734tiIZQDj1NfOg-nnf2pP65-gHnuALWSmddiHpsUOIiQEP_OnhMSP36nAfBp459-DvCeQYiJRoWmJgaPQooAD4hru-dD1PiH4dCnsqKL0yGZfPdUy9_iNmk2h4ri3iG7o/s1600/563063_2531732152098_1895147936_n.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
Nisipul de pe pantofi era încă umed când spuma valurilor se retragea infrigurata in adancurile albastre, printre tetra-picioarele stabilopozilor de pe digul de sub Pescărie. Deodata, se auzi un sunet abstract: hârșt, hushh, pleoșc! Talpa pantofului aluneca usor atingand stanca umeda si el isi pierdu pentru un moment echilibrul. L-a recuperat însă repede.<br />
<br />
Ea tresări dezamăgită - n-a reușit nici de data aceasta. Lucrurile erau terminate, tot ce trebuia el să facă făcuse, nu mai avea nevoie de el. L-a dus pe unde nimeni nu putea sta fără să cadă, cu toate acestea nemernicul insita să își mențină echilibrul. La dracu!!!<br />
<br />
Nici data trecută nu i-a reușit. În locul unde fuseseră înainte încercase cu o substanță nedetectabilă, al cărei singur dezavantaj era că avea un miros care intra în haine. Aceasta prima încercare s-a dovedit însă a fi un eșec total. Pe lângă că nu a avut nici cel mai mic impact asupra lui, chiar și hainele ei s-au impregnat cu aceea mireasma îngrețoșotoare.<br />
<br />
Nimic nu părea sa funcționeze... Știa că va scăpa în curând, dar vroia să își cruțe colegele de această prezență nefastă. Glume nesărate, aluzii nefondate, empatii inexistente pentru rebelii timizi... toate ar fi trebuit să dispară. Se adunaseră prea multe încă de atunci. Singurul gând care o consola este că nu va trebui să care armele singură când ajunge înapoi la Cartierul General al organizației.<br />
<br />
Îi era totuși confortabil sa aibă pe cineva care sa care în fiecare zi cutia cu muniție, să descuie și să încuie broaștele înțepenite de frig. Dacă s-ar fi gândit mai bine, în mijlocul pustietății și al rebelilor mai putin elevați, prezența lui nu-i era atât de dezgustătoare pe cât i se păruse la început. Era ca atunci când după câteva zile te înveți cu dezordinea dintr-o cameră sau când mirosul de gunoi dintr-un cartier rău-famat îți intră în nări și parcă nu îl mai simți atât de tare. <br />
<br />
Abia își recăpătase echilibrul, se ținea încă tremurând de un pietroi ros de furtuni. În minte îi apărură mai întâi amalgam, apoi ordonate frumos cronologic, evenimentele care o aduseseră în această stare:<br />
<br />
<b>Ziua 0</b><br />
<br />
Au părăsit agitația marelui oraș când soarele de-abia începuse să se încălzească. Drumul se așternea lin și monoton înaintea lor. Muzica pe care o punea... Bond, auzi, James Bond. Pentru el ar fi fost mai potrivit genericul de la Beavis and Butt-Head, dacă e să îl ia după ce zice, ori muzica de la Familia Bundy, dacă era să îl ia după grația gesturilor sale. Astfel, după multe ore interminabile pe drum, terorizată și dezgustată, ajunse o întâlnire plictisitoare, al cărui singur element plăcut a fost o shaorma delicioasă. În fata lor se desfăta jucându-se printre razele roșiatice ale apusului de soare mandra marea, dar ce folos ?! La o intersecție se isca prima scânteie de ceartă. Stânga, dreapta, dreapta, stânga? Timpul fiind scurt, iar el având controlul volanului, alese drumul ... "nasul lui experimentat" ii spunea ca aceea este varianta corecta ... tipic masculin. Privea sceptică peisajul, când la un moment dat ajunseră într-o înfundătură, cu toate gadget-urile cu care plecase de acasă ca un obsesiv-compulsiv ce era! "Sa te vad acum ce faci, pe unde scoți cămașa șifonată și fără guler..." își spuse cu năduf.<br />
<br />
Încercă să dreagă situația și reuși parțial: "Uite marea... " îi zise încurcat, "hai pe nisip cu mașina". Era apus și era mare, deci teoretic totul bine, numai că soarele apune în partea cealaltă. Au fost primele grăunte de nisip în bocanci. Măcar pentru asta să fie un moment micro-memorabil. Întoarseră mașina și merseră să vadă locurile în care se vor chinui unul pe altul în următoarele zile. Frumos! Sa mergem mai departe! Și după alte îndelungi plimbări pe rute ocolitoare ajunseră la destinație. Amorțiți de șale, plictisiți de moarte, sictiriți de aceeași conversație îngrozitoare, hotărâră să vadă încă o dată marea. Aceeași mare. Mare frustrare.<br />
<br />
El avea chef cică să alerge pe nisip. Ce putea îi să spună? "Bine ... dute!" și apoi, tăcere. Îi privi picioarele goale de hobbit cu textură de gogoșar uitat în frigider prea multe săptămâni. Avea noroc că în întunericul nopții nu se vedeau atât de proeminent striațiile și își făcu de lucru cu niște SMS-uri în cele câteva zeci de minute cât el își savura momentul de nebunie. Oricum "Mamele" o sunau non-stop, așa că, sub clar de lună își desfăcu o bere și își aprinse o țigară, dar nici acestea nu mai aveau același gust.<br />
<br />
"Serviră" o cină ce fusese cândva caldă. Nici măcar stomacul nu putea și nu mai vroia să coopereze. Mestecatul agale, era singurul lucru vag interesant ce se întâmpla atunci. Mânca cu singurul scop să nu fie flămândă mai târziu.<br />
<br />
Timpul se încăpătâna să treacă cu viteza unui melc...<br />
<br />
Își drese starea de spirit aruncându-se într-un film fără miză. Bum, bum, pac, pac, scârț-uri de roți, sărituri pe clădiri și bătăi cu mușchi. Era altfel, în lumea imaginară era mai bine. Se consola privind peisajele cu plaje întinse și ape cristaline, mușchii bine conturați și ochii de un albastru seducător.<br />
<br />
<b>Ziua 1</b><br />
<br />
Se trezi odată cu soarele, cu aceeași stare de spirit. Era optimist. Îi bătu în peretele cazarmei să se asigure că era trează. Inspira adanc aerul sarat, isi pregati artileria pentru săptămâna de antrenat noii recruți. Coborî nebărbierit la masă. Era optimist dar leneș.<br />
<br />
Bău repede cafeaua și era pregătit de plecare când ea contempla ceva nedefinit în zare. Era încă nedumerit și nu înțelegea ce are, cum poate un om să aibă atât de multă apatie și să fie atât de indiferentă în fața unei minți atât de sclipitoare, a unui spirit atât de complet. Iși spuse sigur că e doar o chestiune de timp. Era hotărât să-i dezlușească misterul.<br />
<br />
Se îmbarcară la bordul navei și porniră cu viteza spre baza de antrenament. Noi recruți păreau a fi ușor mai experimentați decât se așteptau. Își scoase rând pe rând tot arsenalul pregătit pentru acea zi, până când, epuizând subiectele a început să improvizeze pe deliciul aparent al publicului.<br />
<br />
Veni seara. După aceeași masă care se vroia a fi caldă se apucă să refacă planul de instrucție pentru a doua zi, în timp ce ea se retrase la fel de apatica și tăcută în lumea ei. A coborât ceva mai târziu frunzărind o carte. Ciudată creatură. Caldă precum mâncarea.<br />
<br />
<b>Ziua 2</b><br />
<br />
Fu rândul ei să se trezească prima, dar prea târziu pentru a prinde soarele. Frustrarea se transformase în indiferență. Încă o enervau modul în care înfuleca mâncarea ca un opossum flămând, micile lui tabieturi de a porni radioul cu știri militare, dar măcar nu o mai scoteau din sărite. Era ca în reclama de la Happy Mornings mai spre sfârșit. Nici glumele lui și nici încercările nereușite a face conversație nu o mai iritau. Ziua trecu seacă, presărată cu o plimbare pe faleză în care el își reluă tentativele de a o face să-i vadă sclipirea intelectuală. A rămas la fel de caldă precum vântul care le îngheța simțurile.<br />
<br />
....<br />
<br />
To be continued!<br />
<br />
<div style="text-align: right;">
CD &MN, decembrie 2011</div>
Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-26428162743240744532014-07-27T23:26:00.000+02:002014-07-27T23:32:29.602+02:00Viata din cutie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfTGVqI1ZPr8u1_WtaUps3x-8wxyTNn-yI2qHqBpm58qU3WlYJAy9ma9wTcZbPbUQlDpWlU2nZ2YyVt7yDbko0rkZcY8cXwZ5RudVjQ4_8SLlhDI1Pp5uO57iyWOVF_k3t63-X1h0QkVY/s1600/1901770_10152169596383297_2436665393493714870_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfTGVqI1ZPr8u1_WtaUps3x-8wxyTNn-yI2qHqBpm58qU3WlYJAy9ma9wTcZbPbUQlDpWlU2nZ2YyVt7yDbko0rkZcY8cXwZ5RudVjQ4_8SLlhDI1Pp5uO57iyWOVF_k3t63-X1h0QkVY/s1600/1901770_10152169596383297_2436665393493714870_n.jpg" height="265" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se spune ca daca vrei sa cunosti un om, spatiul in care locuieste spune cel mai mult despre el. Se spune ca vrei sa cunosti un om, studiaza-i bagajul cu care calatoreste. Mi s-a parut intotdeauna fascinant cate lucruri se gasesc in casa unui om si cate multe lucruri (inutile) cara o persoana dupa ea, fie in poseta sau bagaj.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La un moment dat viata mea s-a impartit in doua: cea de dinainte de aventura din Amazon si cea de dupa. De cand s-a produs o ruptura interioara am inceput sa-mi impachetez viata in diverse cutii, unele reale, alte imaginare. Simteam nevoia unui nou inceput, unui nou cerc de prieteni, unui nou job, un fel de vraja care sa stearga trecutul. Asa ca m-am apucat sa se reconstruiesc totul de la capat. Am pastrat esentialul, mi-am impachetat lucrurile si m-am mutat. Am luat cu mine doar strictul necesar, am desfacut din cutii doar lucrurile de care aveam nevoie. Am renuntat la omul care eram ca sa pot sa cresc omul care imi doream sa devin.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
A trecut aproape un an pana sa apuc sa ma despachetez. A trecut mai bine de un an de cand m-am plimbat prin lume cu sufletul pe jumatate gol, pentru ca fara sa stiu, am impachetat bucati din mine, le-am pus undeva bine si le-am lasat nedesfacute, undeva prin cotloane neumblate.</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1WXDXvAMHvp8Dxbcswa75j3BQBB_X0stI8MsnhfzhaLKMHoOO7_qcGjhqqq-3T-bYaro_g9mgSnjoGet5L9g-t-xWa53bKUhRszcm08YH-VcRnYcNOJFUUmTYIxmErlFRM5mKUwg-1Ok/s1600/amber-firefly-520.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1WXDXvAMHvp8Dxbcswa75j3BQBB_X0stI8MsnhfzhaLKMHoOO7_qcGjhqqq-3T-bYaro_g9mgSnjoGet5L9g-t-xWa53bKUhRszcm08YH-VcRnYcNOJFUUmTYIxmErlFRM5mKUwg-1Ok/s1600/amber-firefly-520.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Se spune despre traininguri ca oamenii vin sa invete ceea ce isi doresc si pleaca invatand ceea ce au nevoie. De fiecare data cand intrebi pe cineva de ce a participat la un training, si apoi ce si-a luat din aceea experienta se naste o poveste pe cat se poate de interesanta. Cand trecutul, prezentul si viitorul se intalnesc in aceeasi camera te intalnesti de fapt, pe tine: omul care vrei sa devii nu poate sa creasca fara sustinerea omului care esti si nici fara suportul celui care ai ai fost.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
In aceeasi sala de training m-am intalnit cu reprezentanti din 6 contexte diferite ale vietii mele, unele actuale, alte trecute, contexte de crestere, de job, de colaborari, de prietenie, contexte in care mi-am creionat visuri marete, contexte in care unele dintre ele s-au transformat in realitate. Asa ca fara sa vreau si fara sa-mi dau seama m-am conectat in acelasi timp cu parti din mine care nu aveau o legatura vizibila unele cu celelalte.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O saptamana mai tarziu am desfacut si ultimile cutii ramase impachetate si mi-am reamenajat spatiile din casa. Dintre toate lucrurile de care ar putea sa-mi fie dor, cel mai dor imi este de serile in care stateam pana tarziu in noapte la povesti, pe balcon, dintr-o casa veche de pe strada Precupetilor. E locul spre care alergam sa-mi depun ofrandele de bucurie sau ma grabeam incet sa-mi alin inima zguduita de vreo iluzie a iubirii, unde am invatat despre frumos, despre seninatate si tristete, despre oameni, despre viata.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Intr-o discutie de oameni mari, eu inca mult prea copil fiind, argumentam cu inocenta cum ca oamenii nu pot fi inlocuiti si oricat ai cauta nu vei poti altii la fel. Iar ei imi raspundeau ca ba, o sa vezi tu mai tarziu. Acum cei drept, incep sa le dau dreptate.Sunt oameni care pot sa fie inlocuiti cu altii, unii dintre ei chiar trebuie si e musai necesar. Insa, mai sunt altii, care nu pot fi de fel inlocuiti ... nu din cauza lor, ci datorita tie, pentru ca tu nu mai esti cel ce erai o data.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Sunt acei oameni care se incadreaza in categoria lui ”a fost prima data” ... prima deschidere, prima prietenie, prima iubire, primii fiori, primele cuvinte, primele impartasiri, primele descoperiri, acei oameni care pasesc alaturi de tine in universuri ce tie iti sunt straine. Sunt acei oameni de care iti amintesti mereu cu drag, iar amintirea le-o invalui in poleieli mestesugite. </div>
<div>
<br /></div>
Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-40675829262269708462014-06-29T00:51:00.000+02:002014-06-29T01:00:52.981+02:00Omul enigmatic<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfN9_aRK6H_PBsoqqy__GXR8AsQgZy9ifjjfpCwxdyA0_fIuUnmNxMT780TUw8WBbNeK8GKN4IR3W1jFWiRDFlG9YEUGTPUsZVVxzuT5LWDb3V-IwZpHpMyhtZ1JVbJR1ZYdyB06-e_VY/s1600/Screen-Shot-2012-11-05-at-9.56.06-AM.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfN9_aRK6H_PBsoqqy__GXR8AsQgZy9ifjjfpCwxdyA0_fIuUnmNxMT780TUw8WBbNeK8GKN4IR3W1jFWiRDFlG9YEUGTPUsZVVxzuT5LWDb3V-IwZpHpMyhtZ1JVbJR1ZYdyB06-e_VY/s1600/Screen-Shot-2012-11-05-at-9.56.06-AM.png" height="320" width="228" /></a></div>
Cand eram ceva mai mica, incercand sa-mi explic de ce intalnesc oameni care seamana izbitor fizic unii cu altii am ajuns la concluzia ca undeva exista matrite de oameni si atunci cand acestia trebuie sa ia o forma si o infatisare sunt turnati intr-o anumita matrita, care se repeta la anumite intervale.<br />
<br />
Ceva timp mai tarziu am cunoscut pe cineva care mi-a zis ca seman foarte mult (fizic) cu cineva din trecutul lui si ca ”intamplarea” a facut sa ma intalneasca pentru ca cel mai probabil mai era ceva de invatat, ceva de oferit, ceva de primit care nu se intamplase in relatia respectiva. Iar eu eram un fel de continuare a unui ciclu. Nu am inteles prea multe la acel moment. Era prima mea intalnire cu lumea misterioasa a ”coincidentelor”, a ”intamplarilor”, a intalnirilor de suflete ce se cunosc fara sa se mai fi vazut vreodata.<br />
<br />
Curioasa sa descopar misterele ce-mi ramaneau nedeslusite am pornit pe un drum ce mi-a adus mai multe intrebari decat raspunsuri. Am mai adaugat, totusi un alt element aspectului fizic asemanator, amprenta energetica asemanatoare. Sunt oameni care au aceeasi energie de baza, ca si cum ar fi compusi pe baza aceleiasi formule (al)chimice.<br />
<br />
Aceeasi ”intamplare” a facut ca mult timp dupa prima intalnirea mea cu lumea misterelor si omul enigmatic sa intalnesc un alt om care semana izbitor cu el, ca si cum ar fi fost o copie fidela, insa cu niste ani mai tanara si mai putin initiata. Nu am dat prea multa importanta intamplarii si am luat-o ca atare pana ce l-am vazut pe omul nou citit cu nesat sub un copac din cartea mea cu ingeri si arhangheli, care cumva ajunsese la el, desi ar fi trebuit sa fie la altcineva. Un flash de moment: il vedeam pe el omul care este si il vedeam pe el omul care are potentialul sa devina. Cumva am inteles ca ce ”am primit” de la omul enigmatic trebuia sa ajunga la omul nou iar eu sunt un mesager care face transferul intre cele doua versiuni ale aceleiasi matrite.<br />
<br />
Atunci. Acum. ... .. ... totusi cum?<br />
<br />
Nu am o concluzie. Doar si mai multe intrebari. Daca viata e formata din bucati de puzzle care prind contur la un moment dat de unde stii ca n-ai pierdut pe drum vreo piesa interconectanta? Si oare cat timp trebuie sa astepti pentru o urmatoare piesa care sa te duca la urmatorul nivel de intelegere?Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-70841577983116202832014-02-04T18:12:00.001+02:002014-02-05T19:15:23.657+02:00Dragoni si alte lucruri efemere<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwcxTCht-G5tXC8-BCkkmXDcZijtbcFgjSWqZQGwnndohhCJ063kG0Mx9cLDaGnMqk0kpLAPZMuCqD7mL7h1OSxEogXcy4sBb_K8jqqQ6S4Fp-5jiS-KE6v_8IShwdkdAAxIFz-mMiFJ4/s1600/Random_Night_Fury_by_Culpeo_Fox.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwcxTCht-G5tXC8-BCkkmXDcZijtbcFgjSWqZQGwnndohhCJ063kG0Mx9cLDaGnMqk0kpLAPZMuCqD7mL7h1OSxEogXcy4sBb_K8jqqQ6S4Fp-5jiS-KE6v_8IShwdkdAAxIFz-mMiFJ4/s1600/Random_Night_Fury_by_Culpeo_Fox.jpg" height="169" width="320" /></a></div>
<br />
O speranta trista se rostogolea usor prin ceata. In spatiu ireal al fanteziei, unele lucruri au farmec doar pana ce prind iz de realitate.<br />
<br />
Incoerent. Ilogic. Incerci sa intelegi ... iar cand intr-un final pricepi, iti dai seama ca era inutil.Cu gandirea impaienjenita te ascunzi intr-un cotlon al sufletul sa plantezi idei nastrusnice.<br />
<br />
Fericirea se naste in egala masura din acele lucrurile care te fac fericit, precum si din renuntarea la acelea care te fac nefericit.<br />
<br />
De ziua mea mi-am dorit un dragon. Mi-au explicat cum ca ar fi prea mare, greu de ingrijit, uneori, cand este suparat stranuta bile de foc si cu siguranta, nu poate fi tinut in casa, asa ca l-am facut mic, l-am ascuns intr-un monitor si il tin cu mine la birou.<br />
<br />
Imposibilul este doar un posibil care dureaza prea mult pana sa se intample, iar de cele mai multe ori necesita (prea multe) resurse pe care nimeni nu este dispus sa le ofere.<br />
<br />
Mecanica inimii. Un ceas cu cuc care sa sune orologiul in noaptea disperarii. Nimicuri trecatoare. Si atunci ... pastreaza-mi putina iubire pentru mai tarziu, pentru cand o sa-mi fie frig si dor. Un gand sa-mi tina cald in loc de amagire.<br />
<br />
De multe ori trebuie sa lupti. Uneori trebuie sa crezi. Alteori trebuie sa speri. Cateodata este necesar sa renunti. Totusi, atunci cand este usor, pare prea usor si te intrebi ce oare este in neregula?<br />
<br />
La magazinul din colt au adus de curand borcoane cu intelepciune, recolta de toamna, din pacate, s-au epuizat prea repede.<br />
<br />
Cum ar fi sa ninga invers? Cum ar fi ca toti fulgii de zapada care s-au asternut in mormanele nefolositoare de zapada, in loc sa se topeasca, sa se cearna singuri, inapoi spre cer?<br />
<br />
Intr-un glob de cristal, spiridusul pasea descult prin zapada, culegand muguri de flori albastre.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-25778226759044103752013-12-21T23:49:00.001+02:002013-12-21T23:49:31.735+02:00In acele momente in care daruiesti tot ce ai de dat esti complet. Apoi de cuprinde un sentiment de gol, de neliniste, un soi de cautare interioara. Se creeaza un hau ce trebuie umplut. Un fior de dor iti patrunde simturile si te imbie catre urmatoarea nebunie.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-76489474597794757902013-10-23T12:24:00.002+02:002013-10-23T12:25:32.735+02:00Disecarea unei raceli- Buna ziua! Raceli aveti?<br />
- De care doriti? Avem gripe, viroze, sinuzine, bronsite, faringite si altele cate mai poftiti!<br />
- Atunci ... da-ti-mi, va rog ... una cu de toate!<br />
- Cu tot cu nas infundat de nu veti putea respira noaptea, dureri de gat infioratoare, tuse pe mai multe game, tonuri si unisonuri, febra asezonata cu niste frisoane sa va zgaltaie din temelii, dureri de cap de nici nu veti mai putea gandi?<br />
...<br />
Oameni racesc. Din varii motive. Sau pur si simplu. Li s-a pus pata si s-au hotarat ca intr-o zi in loc sa faca bine, sa faca o raceala. Dupa ce racesc, primesc invariabil aceeasi intrebare:<br />
<br />
- <b>Cum ai racit?</b><br />
- Ei! ... M-am straduit destul de mult! Era o bataie la coada de la magazin de nu iti poti imagina ...Nu ai sa ma crezi cand iti spun. Ultima raceala de pe raft era la super reducere de pret. Toata lumea se inghesuia. Insa nu m-am lasat pana ce nu a fost a mea ... si doar mea.<br />
<br />
Apoi apar reactiile. Cele mai multe din categoria "<i>ingrijoratului</i>" si "<i>sfatuitorului</i>" - saracutul de tine, esti bolnav, trebuie sa stai in pat, sa te duci la doctor (cum poti sa te duci la doctor daca stai in pat ??? ... aaa... atunci cheama salvarea? ...mda), sa bei ceai, sa bei lichide, sa mananci, sa nu uiti sa-ti iei pastilele, sa nu iesi afara (daca nu ies afara cum ajung la doctor?), sa nu respiri aer rece. sa nu, sa nu ....<br />
<br />
.. care se termina invariabil cu ... <b>sa te faci bine</b>! ... <b>repede</b>! Aaa ... NU! Un om bolnav cu siguranta isi propune sa ramana bolnav, de parca ar fi o stare care ii provoaca placere si in care ar vrea sa se balaceasca la nesfarsit.<br />
<br />
Eu nu inteleg de ce se ingrijoreaza oamenii din jurul tau cand le spui ca ai racit. Nu e ca si cum ai fi la prima raceala din viata ta. Unii au mai multe raceli la activ decat anii din buletin. Inteleg partea cu sfaturile ... nu inteleg de ce ei nu inteleg ca dupa ce auzi acelasi lucru in repetate randuri, de la mai multe persoane ... cam singurul efect pe care o sa-l aiba este sa te oboseasca si sa te tracaseze. Nu e ca si cum nu ai stii ce sa faci. Uneori chiar nu poti sau nu iti vine sa faci acele lucruri, alteori refuzi cu incapatanare. Ori faci lucrurile de buna voie, ori le faci pentru ca esti silit de imprejurari, adica de o persoana binevoitoare care se ofera voluntar sa aiba grija de tine, sa-ti umple cana cu ceai, sa te pazeasca ca iti iei pastilele la ora stabilita, sa-ti faca de mancare si mai ales sa-ti accepte toanele de om bolnav caruia nimic nu-i convine.<br />
<br />
Inteleg ca ceea ce se ascunde in spatele cuvintelor este faptul ca le pasa, ca se ingrijoreaza pentru tine, ca tin la tine si nu le este usor sa te vada in stari in care nu faci chiar atat de bine ... insa nu ar fi mai usor sa spuna aceste lucruri in cuvinte simple?<br />
<br />
Si totusi, o raceala are si partile ei bune:<br />
<br />
<i>1. Uneori ai stari in care esti incapabil sa gandesti si atunci incepi simti.</i><br />
<i>2. Cand esti buimac, te trezesti privind anumite obiecte si timp de cateva secunde habar n-ai ce sunt sau ce trebuie sa faci cu ele - e ca si cum ai redescoperi lumea fara sa stii nimic despre ea. (ar fi interesant daca s-ar aplica si pentru oameni).</i><br />
<i>3. Se gaseste intotdeauna cineva care sa se asigure ca ai mancare gatita si ceai cald, macar pentru o perioada de timp.</i><br />
<i>4. Ai timp si pentru tine si pentru toate acele lucruri care au fost lasate in asteptare.</i><br />
<i>5. Poti sa dormi cat vrei si nimeni nu poate sa-ti zica nimic ... ai febra.</i>Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-57193619041583574752013-09-20T17:27:00.002+02:002015-08-03T12:45:28.898+02:00Cioburi sfaramate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHzZ1irx3WGVu-iXqttpXVnMvxigG3cgMHDR8FGFgkRiQEEWIAN2BHdYLBR_4hBEgKJUuxbD9mqQi228HpZRVDCsPFoGVz0ffa-VTBOnPVH_Z_PV9lUdSxWvwRiE-lpx7TIpCzxH4WnOU/s1600/Broken_Glass_by_maniak70.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiHzZ1irx3WGVu-iXqttpXVnMvxigG3cgMHDR8FGFgkRiQEEWIAN2BHdYLBR_4hBEgKJUuxbD9mqQi228HpZRVDCsPFoGVz0ffa-VTBOnPVH_Z_PV9lUdSxWvwRiE-lpx7TIpCzxH4WnOU/s320/Broken_Glass_by_maniak70.png" width="316" /></a></div>
<br />
Mi se par fascinanti oamenii cand se cearta, cand sunt suparati, cand sunt furiosi, cand sunt nervosi, cateodata chiar si cand sunt usor mai mult alcolizati. Imi place acel moment de autenticitate, in care cad mastile, in care oamenii isi dau voie sa se exprime, sa fie ei insisi.<br />
<br />
Sunt si acele momente cand ajung sa se spuna cuvinte ce amar de vreme au fost gandite si rasgandite, insa niciodata rostite.Se arunca cuvinte grele, cuvinte care dor si lasa urme, adeseori adanci, cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar adevarate. Mi se pare uimitor ca atunci cand se umple paharul ajung sa se reverse toate durerile, tristetile, neputintele si ranile de la inceputurile relatiei pana in prezent si daca interlocutorul nu ar riposta cumva, probabil s-ar ajunge si la cele viitoare.<br />
<br />
Daca ai lasat un moment sa treaca, fara sa spui ce te-a durat, fara sa spui ce ai fi vrut, nu inteleg de ce este necesar sa rascolesti trecutul doar pentru a arunca cu noroi in celalalt. "Da ... dar si tu ai facut ... candva ... acelasi lucru." Cred ca cu totii gresim si oricat ne straduim, nu reusim sa fim perfecti si oricum nu tot timpul, nu pentru toata lumea. <br />
<br />
Gresim chiar si atunci cand avem intentii bune, cand vrem sa-i facem celuilalt un bine, uneori chiar fara voia lui, atunci cand gandim si pentru altii, ce ar fi mai bine pentru ei, fara insa a le cere vreo parere in acest sens. Ne ranesc cel mai tare asteptarile pe care le avem de la ceilalti, sa fie acolo pentru noi, sa ne sustina, sa ne iubeasca, sa ne accepte, sa ne asculte ... neconditionat si mai ales oricand avem noi nevoie de acea persoana.<br />
<br />
Doare cand ai nevoie de o anumita persoana si ea nu e disponibila pentru tine, pentru ca ai prins-o intr-un moment cand se ascunde in carapace si are nevoie si ea de ea. Uneori poti sa intelegi, alteori nu si chiar daca intelegi asta nu inseamna ca nu doare. Si chiar cred ca sunt moment in care chiar nu-ti pasa de cei din jurul tau ... sunt momente trecatoare, insa ele exista si sunt foarte sincere. <br />
<br />
<br />
Cred ca oamenii se ranesc si se dezamagesc in mod constant intre ei, de cele mai multe ori impiedicandu-se de lucruri marunte, insa cu o anumita importanta pentru ei. Unii poarta cu ei bagajul adunat in fiecare zi, zi de zi, in timp ce altii stiu cum sa lase micile momente sa treaca.<br />
<br />
<br />
Cred ca te ajuta sa spui ce ai pe suflet. Cred ca uneori cand te doare spui lucruri care dor si gandesti lucruri care ar putea sa doara si mai tare cand sunt spuse. Dar dupa ce involburarea momentului trece, de ce le porti inca cu tine? Ori le rezolvi, ori le lasi sa plece.<br />
<br />
Nu cred in prietenii cu fundament de mozaicuri de cioburi sfaramate si uneori, in viata nu ai butonul de UNDO. Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-57308855089648106922013-09-10T15:55:00.001+02:002013-09-20T16:49:10.108+02:00Atunci cand ...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMnXuSluXOe3ema4dKKpvaVbfjWGDw5Yp4xBdMmnF8LYImo7tYt6Mv8cGxX-_vyP0HgkVf7USRHR0MHzfYN8XHPWrtK9Ip4SUr4vMgUZnk087dTER5eOHmFwYbQn1E7hPuqxPFHGfLN-w/s1600/eye_am_a_green_fairy_by_ftourini.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="256" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMnXuSluXOe3ema4dKKpvaVbfjWGDw5Yp4xBdMmnF8LYImo7tYt6Mv8cGxX-_vyP0HgkVf7USRHR0MHzfYN8XHPWrtK9Ip4SUr4vMgUZnk087dTER5eOHmFwYbQn1E7hPuqxPFHGfLN-w/s320/eye_am_a_green_fairy_by_ftourini.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Cand numerile clipele sa treaca si ele par sa se opreasca in loc... <br />
<br />
Cand stai si privesti cum se scurge nisipul din clepsidra... <br />
Cand stai suspendat in asteptare, in spatiul dintre un moment trecut si unul ce va fi sa se intample...<br />
Cand nici cum-ul se intalneste cu nici cand-ul...<br />
Cand drumurile se despart in loc sa se intersecteze ...<br />
<br />
Cand peste agitatie se lasa un moment de liniste ...<br />
Cand busola interioara isi gaseste intr-un final nordul ... <br />
Cand simti cum fericirea iti curge prin vene, din varful degetelor de la picioare pana in crestetul capatului...<br />
Cand sufletul ti se umple cu prea plinul din celalalt...<br />
Cand cuvintele poarta in spate o incarcatura mai mare decat il poate cuprinde sensul... <br />
<br />
Cand inveti sa iubesti iubind ...<br />
Cand il gasesti pe celalalt nu in aproiere, ci in departare ...<br />
Cand granitele simtirii se extind pe teritorii necunoscute inca ... <br />
Cand visele prind iz de realitate ... <br />
Cand o parte ranita din tine se vindeca scaldata in iubirea primita ... <br />
<br />
Cand gandurile sunt reduse la tacere ... <br />
Cand cuvintele isi pierd rostul ...<br />
<br />
... un nou capitol este pe cale sa inceapa ...Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-5203211026126871462013-09-03T21:15:00.000+02:002013-09-03T21:16:24.142+02:00Un pod de curcubeu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV0ddg1icFWLmxpJC-WSpKI7YlLHzPrxsjlgNPMRTOPkb8iXtbqJu_CT6LucKYrYXQNnpxVLhBC7GeLgwdhGvsGmP1Z6xzzxIRT6VehE8fTm2qeXbFzMAKZsenPhyphenhyphen5fgLg88i7gzlSFBA/s1600/Colorful-Chalk-2560x1600-wallpaperz.co.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiV0ddg1icFWLmxpJC-WSpKI7YlLHzPrxsjlgNPMRTOPkb8iXtbqJu_CT6LucKYrYXQNnpxVLhBC7GeLgwdhGvsGmP1Z6xzzxIRT6VehE8fTm2qeXbFzMAKZsenPhyphenhyphen5fgLg88i7gzlSFBA/s320/Colorful-Chalk-2560x1600-wallpaperz.co.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
Intre doua lumi indepartate, din momente si culori de suflet, ei construiau un pod de curcubeu.<br />
<br />
In fiecare noapte, cand inchide ochii, pe fire nevazute, incet ea se strecoara si in lumea visurilor lui coboara, iar el in vis ii prinde mana. Pe carari nestrabatute inca, curand ii poarta pasii, cutreierand valtoarea marelui oras. Apoi, se opresc o clipa. Sarutati de valuri si mangaiati de vant privesc in tihna un asfintit de soare ce se oglindea intr-o scoica. Iar timpul trece alene, de parca ar sta pe loc, caci n-are nici o graba, incremetit de tot.<br />
<br />
In fiecare noapte, cand el inchide ochii, pe fire nevazute, coboara-n visul ei si ea ii prinde mana. Departe de marele ocean, prin lumi nestrabatute, curand ii poarta pasii. E liniste si armonie, inconjurati de lotusi cu al lor parfum suav. Intinsi in iarba, bricoleaza vise, cu aripi de dorinte-naripate cu-n curaj nebun.<br />
<br />
Si asa, in fiecare noapte, intre doua inimi un pod de curcubeu se naste sa inconjoare lumea cu iubirea lor.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-371780413813309382013-08-08T14:30:00.000+02:002013-08-09T11:21:50.487+02:00Cand ai timp ...<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="//www.youtube.com/embed/0KUMxmoEl1U" width="420"></iframe><br />
<br />
Cand ai timp, timpul se scurge mai molcom, trecand nepasator intr-o clepsidra de eternitate. Clipele se aduna in intervale de culoare. Cand ai timp, timpul dispare, pierzandu-se in zare.<br />
<br />
Cand ai timp sa privesti, culcat in iarba, cerul si norii cum se plimba, unii mai lenesi, altii mai grabiti, preschimandu-se in forme faurite de imaginatie.<br />
<br />
Cand ai timp sa-ti lasi ochii sa se piarda in ochii celuilalt fara sa-ti grabesti sau sa-ti intorci privirea. <br />
<br />
Cand ai timp sa privesti soarele cum rasare in timp ce inoti in mare.<br />
Cand ai timp sa ramai mai mult intr-o imbratisare inainte de o plecare grabita.<br />
Cand ai timp de cartea lasata intr-o doara pe noptiera.<br />
<br />
Cand ai timp pentru desenul demult inceput care am zace neterminat.<br />
Cand ai timp sa asculti vantul cum se joaca printre crengi de copac uscate.<br />
Cand ai timp pentru tine si lucrurile care ti sunt drage.<br />
Cand ai timp sa spui toate cuvintele pe care vrei sa le rostesti. <br />
Cand ai timp sa te bucuri de clipele trecatoare.<br />
Cand ai timp sa-ti lasi inima sa bata in ritmul alteia.<br />
Cand ai timp sa stai la povesti si sa asculti fara sa te simti grabit. <br />
Cand ai timp sa zambesti, desi te simti trist. <br />
Cand ai timp sa spui la revedere, desi te grabesti.<br />
Cand ai timp sa spui noapte buna, in timp ce ochii ti se inchid de somn. <br />
Cand ai timp sa raspunzi la un mesaj si sa dai un telefon.<br />
Cand ai timp sa faci fluturi de hartie colorata.<br />
Cand ai timp sa daruiesti momente speciale.<br />
Cand ai timp sa te joci, sa te bucuri, sa explorezi, sa descoperi lucruri noi.<br />
Cand ai timp sa-l oferi celorlalti fara sa ceri ceva in schimbi.<br />
Cand ai timp sa cunosti frumosul dintr-un om frumos. <br />
<br />
... "poate ca lucrurile nu sunt ceea ce par, insa nu sunt nici altceva"... <br />
<br />
Cand ai timp intr-o zi in care pare ca mai nu ai timp ...Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-83968316001517489212013-05-28T23:49:00.000+02:002013-05-28T23:49:27.319+02:00Nu inteleg.Am unul dintre acele momente in care nu inteleg. <br />
<br />
Nu inteleg de ce trebuie sa fim bine in fiecare zi din viata noastra.<br />
Nu inteleg de ce atunci cand nu faci bine, iti pui pe buze un zambet chinui si spui ca esti bine cand te intreaba cineva ce faci, desi transmiti cu totul altceva.<br />
Nu inteleg de ce e atat de greu sa spui ca nu esti ok, ca ai o zi proasta, ca treci printr-o perioada aiurea sau orice altceva se mai intampla prin viata ta. Nu trebuie sa dai detalii. Nu e musai sa/ca te plangi. Nu inseamna nimic. Este doar o comunicare informationala la nivel de cuvinte, la nivel de stare, daca persoana cealalta chiar e interesata de tine o sa te simta oricum.<br />
Nu inteleg de ce ne ferim de ceilalti cand nu suntem in apele noastre.<br />
Nu inteleg de ce e inconfortabil sa fi in preajma unei persoane care nu e ok in acel moment.<br />
Nu inteleg de ce sa ne prefacem ca suntem altfel decat suntem. <br />
Nu inteleg de ce ne e teama ca altcineva sa ne accepte asa cu totul, exact asa cum suntem, cu momentele bune si cu cele mai putin bune.<br />
Nu inteleg etichetarile contextuale si generalizarile.<br />
Nu. Nu inteleg.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-4651383122655409192013-05-26T23:31:00.001+02:002013-05-26T23:31:32.435+02:00<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/o_1aF54DO60" width="560"></iframe><br />
<br />
Ploua. Au inflorit teii si isi imprastie in frig miresmele imbietoare. Parfumul lor se amesteca cu aromele timide ale iasomiei si al trandafirilor imbujorati. Discutii despre iubire ... in diverse contexteMalina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-49636508612006553512013-05-23T00:10:00.001+02:002013-08-08T22:58:50.745+02:00AmintireEl arunca cu seninatate iluzii. Ea le prindea intr-o joaca.<br />
<br />
Stiu ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, va veni timpul sa pleci ... cu totii plecam, chiar daca uneori ne mai si intoarcem. La plecare, te rog, lasa-mi o poveste. O poveste doar a ta. Ceva ce sa-mi aminteasca doar de tine si de nimeni altcineva. Lasa-mi o emotie. Lasa-mi un cuvant care sa fie doar al tau. Lasa-mi ceva de care sa-mi aduc aminte. Lasa-mi o amintire draga. Lasa-ma sa nu te uit, cand prea mult timp se va asterne peste tine.<br />
<br />
Sunt oameni care trec prin viata ta si nici macar nu-ti mai aduci aminte ca au pasit vreodata pe calea ta. Intersectii pasagere. Si sunt oameni care se pozitioneaza strategic printr-un gest fugar, Iti lasa o floare de hartie uscata, o nota de parfum aparte, un carlig de prins ganduri dezordonate, o piatra de rau slefuita, o imbratisare calda, un cuvant sau o intrebare buna. Sunt oameni de care iti aduci aminte mereu cu drag, oricat timp s-ar aserne peste ei.<br />
<br />
Nimic nu-i real, totu-i doar un vis... trezeste-te! ii sopti usor noaptea.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-65313808972436475182013-05-02T22:43:00.002+02:002013-05-14T22:27:25.091+02:00Seri cu cântec de chitară<br />
În foi de mână scrise își picura cu grație versurile ce se prelingeau în acorduri de chitară tristă. Cu vocea-i suavă purta sufletele fascinate prin propriile lor lumi nevăzute. În același ritm inimile vibrau bătând la unison. De departe o liniște profundă se instalase adanc printre șoapte. Lumini de lumânări aprinse în bătaia vântului de noapte dansau în pași de vals. Liliacul dat în floare răspândea în jur mireasme seducătoare.<br />
<br />
Sunt nopți când spațiul și timpul își pierd dimensiunile concretului, când sensul și non-sensul se împletesc în joacă, când iluziile prind aripi de dorințe și se transpun în vise și totul pare a se întâmpla aievea, de nu știi de a fost vis sau realitate. Sunt oameni. Și sunt conexiuni. Conexiuni de oameni. Diferiți. Complecși și uneori ușor cam complicați. Senzații stranii, frumoase și răscolitoare, profund mistuitoare. Ți se pare că îi cunoști din totdeauna, deși i-ai întâlnit de-o clipă. E ceva în ei ce te intriga ... o privire, o inflexiune a vocii, o apropiere naturală, o profundă conectare. Se spune că unii dintre ei răspund la o chemare... la chemarea unui alt suflet pregătit să-i întâlnească.<br />
<br />
Învăluiți în abur de mister, se întâlnesc în vise, pierzându-se în priviri tăcute sau stând la povești interminabile. Traversează depărtările mergând pe firele invizibile ale conexiunii inexplicabile ce-i unește ei și se cuibăresc unul în brațele celuilalt. Nu au nevoie de cuvinte să-și rostească în liniștea prea plină. Două spații ce se cufundă pur și simplu unul în celălalt, infuzând armonizări melodioase, explorând dimensiuni necunoscute. Încearcă de poți să le cuprinzi magia ... în zorii dimineții aburul cafelei va avea mereu un iz întrebător.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-62133875270670435452013-04-19T00:20:00.000+02:002013-04-19T00:20:19.554+02:00Non-sensCuraj. Prietenie. Deschidere. Impartasiri de experiente. Cafea. Dimineti. Completari.<br />
<br />
Drumuri. Spitale. Analize. Teama. Durere. Lacrimi. Confuzie. Speranta. Credinta.<br />
<br />
Suport. Centrare. Bucurie. Recunostinta. Descoperire. Invatare. Conectare. Armonie.<br />
<br />
Culori. Idei. (co)Creatie. Oameni. Training. Intrebari. Curiozitate. Concepte. Performanta.<br />
<br />
Momente.<br />
<br />
M-am trezit ratacind pe strazi in 3 momente diferite: o data nu stiam unde sunt, alta data nu stiam sa ajung unde trebuia sa ajung desi facusem drumul de mai multe ori, insa cel mai intrigant a fost cand nu stiam incotro am plecat.<br />
<br />
Dimineata devreme. Inca dorm. Primesc niste intrebari legate de ce urmeaza sa facem mai departe in sesiunile de training din ziua respectiva. Raspund. Adorm la loc. Nu-mi aduc aminte ce am zis, insa am fost coerenta.<br />
<br />
Ma plimb pe holurile unui alt spital. Peretii sunt inalti si iti dau impresia de spatiu. E o dupa-amiaza calda si razele soarelui patrund senine prin ferestrele largi. Ma gandesc ce bine i-ar prinde o curatare acestui spatiu, apoi cativa pasi mai incolo simt miros de betisoare parfumate.<br />
<br />
In salon pluteste o atmosfera mai vesela decat de obicei. Ce inseamna prezenta unui barbat intre atatea femei. Un cuplu casatorit de 53 de ani. Un exemplu de prietenie si sustinere. In atata timp s-au obisnuit atat de mult unul cu celalalt incat nu ar putea trai unul fara altul. Retraiesc amintiri din tinerete. Iubirea intotdeauna isi gaseste calea de a se exprima prin gesturi marunte. De cand s-a imbolnavit ea, el a invatat sa gateasca acele lucruri care ii plac ei, doar doar o manca ceva. Alteori a dormit noaptea pe holurile spitalelor, doar ca sa-i fie aproape. Acum e speriat si ii e teama, desi se tine tantos sa nu o arate.<br />
<br />
Cand zanele poposesc printre oameni imprastie praf de magie calda. Oamenii zambesc.<br />
<br />
Azi eu cu mine am facut echipa buna. Eu a inceput sa-l critice pe mine, insa dandu-si seama ce face s-a oprit si si-a cerut scuze.<br />
<br />
Experiente de invatare. Sa aplici ceea ce ai invatat data trecuta cand ai facut ceva asemanator si sa iti iasa bine.<br />
<br />
Am vrut sa stiu de ce. Apoi cand am aflat de ce mi-as fi dorit sa nu fi fost atat de curioasa sa aflu. Uneori e mai bine sa nu stii.<br />
<br />
Ma simt atat de recunoscatoare. Pentru tot. Exista momente cand simti ca pamantul iti fuge de sub picioare, ca nimic nu face sens, cand nu stiu incotro e drumul si nu mai stii sau nu mai poti sa te aduni. Apoi, faci ceva ... ceva ce functioneaza ... si te aduni la loc si o iei de capat. Si mai sunt si acei oameni care sunt langa tine, care te accepta exact asa cum esti si te sustin.<br />
<br />
Renuntare. La asteptari.Tot ce avem sunt momentele prezente si suntem norocosi atunci cand momentele se transforma in intervale.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4590894859341042919.post-81197665527324460952013-03-13T02:01:00.000+02:002013-03-13T14:29:24.153+02:00Muza<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHl3mf-r4-vmwXb_R7dH0XpbXCIcNNqaop555GhhRFql_nDIwYU3UJ2v4m0lqOW4xxbtOdkaJtKD3D48C85EtYRjN8SeP9OWsJQU7BnxcMVhS9eKzKE7Zua7euFDims9nhtZ-zwejlrUU/s1600/20715_10151148947377477_1416936174_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="204" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHl3mf-r4-vmwXb_R7dH0XpbXCIcNNqaop555GhhRFql_nDIwYU3UJ2v4m0lqOW4xxbtOdkaJtKD3D48C85EtYRjN8SeP9OWsJQU7BnxcMVhS9eKzKE7Zua7euFDims9nhtZ-zwejlrUU/s320/20715_10151148947377477_1416936174_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
"<i>Te iubesc in culori, in curcubee, in cascade, in lacuri line si valuri zbuciumate.</i><br />
<i>Te iubesc cu raze de soare si pale de vant, cu arome de cafea si iasomie.</i><br />
<i>Te iubesc cu clinchete zambarete si acorduri tomanatice.</i><br />
<i>Te iubesc asa cum esti si cum nu esti.</i><br />
<i>Te iubesc cu drag si nebunie.</i><br />
<i>Te iubesc in cuvinte si te iubesc in tacere.</i><br />
<i>Te iubesc oricum.</i>"<br />
<br />
De cateva luni incoace imi petrec noptile ducand lungi dezbateri intre ratiune si simtire. La masa de negocieri se aduc argumente pro si contra, insa logica si trairea se incapataneaza sa nu ajunga la pace. Inima refuza sa gandeasca. Mintea refuza sa simta. Caut cu inversunare o logica rationala pentru un sentiment emotional. Si sunt nedumerita ca nu o gasesc.<br />
<br />
Poate totusi inima gandeste si mintea simte, iar in linistea noptii, raspunsuri incep sa vina timide, altfel decat le asteptam. Cand am renuntat sa gasesc logica am descoperit intensitatea simtirii. Uneori stii anumite lucruri pentru ca le simti intr-un anume fel in interiorul tau, intr-un fel atat de puternic, de clar, de autentic incat nu ai nici cel mai mic dubiu pentru a te indoi de adevarul lor. Si am inceput sa accept ceea ce simt fara a mai cauta a intelege de unde si cum a aparut acel mugure de floare in sufletul meu.<br />
<br />
Uitandu-ma in urma, mereu am facut ceea ce am simtit, oricat de nesabuit, irational, nebunesc, de neinteles sau de firesc ar fi parut acel lucru. Logica a venit intotdeauna mai apoi ca sa gaseasca motivele potrivite pentru a ma sustine pe drumul ales. Si uneori sa ma impiedice, nu neg. De ce as face acum diferit, cand oricum acest mod diferit imi da cu virgula si cu batai de cap?<br />
<br />
Mi-ar placea sa spun ca am luat tarnacopul si am inceput sa mai daram din zidurile mele interioare, insa se pare ca picamar-ul s-a autosezizat si a inceput singur treaba.<br />
<br />
Cand am plecat aveam cap aceste versuri: "Cat de departe sa-mi duc inima sa nu se atinga de tine, cat de departe sa-mi duc dragostea sa nu se intoarca la mine?". Si speram ca cei 13000 de km sa fie suficient de departe. Insa ... se pare ca nu au fost si m-am intors de unde am plecat.<br />
<br />
M-am luptat cu mine sa nu simt ceea ce simt desi nu inteleg cum ceva ce iti sta o stare de atat de bine poate sa fie ceva rau. Mi-am controlat entuziasmul si nerabdarea. Am mai taiat din colturile unor zambete prea largi, prea pline, prea senine. M-am chinuit cu mana mea de teama ca ar fi posibil sa ma indragostesc din nou si sa fiu ranita. De ce sa-i dau ocazia cuiva sa ma raneasca cand pot sa o si singura? Ba chiar in avans!<br />
<br />
De ce trebuie sa aiba logica sa-mi fie drag un om? Nu stiu daca e mai mult decat drag sau poate mai putin. Insa, in acest moment mi-e drag si imi dau voie sa ma bucur ca am gasit un om care sa-mi fie drag, altfel decat mi-s dragi alti oameni. Imi dau voie sa zambesc si sa radiez cand ma gandesc la el. Imi dau voie sa fiu fericita cand ii aud vocea. Imi dau voie sa imi fie dor. Imi dau voie sa am incredere. Cumva, acum stiu in interiorul meu, ca nimeni din exterior nu ma poate rani, asa cum doar eu o pot face.Malina Neaguhttp://www.blogger.com/profile/03217273982117450716noreply@blogger.com0