Nu pot folosi cuvinte vechi pentru idei noi. Nu pot sa reciclez structuri construite pentru un scop trecut folosindu-le pentru o nevoie prezenta. Se schimba perspectiva, se schimba abordarea, se schimba tonul, se schimba cuvintele.. sau doar se schimba contextul.

Uneori e mai usor sa construiesti de la 0 decat sa incerci sa descoperi ce mai poate fi utilizat si sa salvezi bucati intacte din daramaturi.

Un pic de ordine

Exista momente care nasc semne de exclamare.
Exista situatii care creeaza semne de intrebare.
Exista clipe dupa care se pun puncte puncte.
Exista ocazii care cer un punct si o virgula.
Uneori sunt necesare doar niste virgule...
Cateodata se pun doua puncte, asteptand o continuare...
Iar din cand in cand este necesar un punct.

Am pus prea multe puncte complicate, cum ar fi ! ? : ; ... cand de fapt era sa cazul sa pun un singur si simplu .

Nu-mi plac punctele de simple, pentru ca atunci cand il pun, se termina fraza, se incheie capitolul si se inchide cartea.

In acelasi timp, in momentul in care inchei un lucru faci loc altuia sa apara in viata ta... iar unele balaste chiar nu merita purtate la nesfarsit... So learn to fly!

Portocaliu salbatic

Vroiam ... dar intamplarea nu a vrut sa se intample... a ramas nepasatoare in fata rugamintilor fierbinti.

Uneori e bine sa cazi... descoperi ca nu ti se intampla nimic.. totusi e bine sa-ti aduci aminte sa te mai si ridici!!!

Ma regaseam in tine, regasindu-te in mine... iar acum nu ma mai regasesc deloc.

Simt, te simt ... si totusi nu mai simt nimic. Mi-a inghetat sufletul, transformandu-se intr-o stana de piatra. Se dezmiarda timid in fata mangaierilor calde ale razelor de soare.

Sunt zile in care vanez parfumuri. Fiecare persoana isi poarta parfumul intr-un mod aparte. Fiecare mireasma transmite ceva despre o persoana... cat de multe poate transmite cineva doar degajand un anumit miros.. de cat de multe isi poate da seama altcineva doar simtind acel miros?

Jonglez cu stari in speranta ca o sa le gust pe toate... Pentru mancaruri se organizeaza degustari, eu vreau o degustare de senzatii.

Mobilitate emotionala. Sa treci de la o stare la alta in 2 secunde...

Intamplarile vietii sunt caracterizate de un umor fin! Totusi... sunt situatii in care nu poti gresi decat o data ... a doua oara nu mai exista niciodata!

"Asa se intampla logic, plecam si sosim undeva. Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata, poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta, ci faptul ca sosim undeva, totdeaunasosim undeva,poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie, nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva si câta vreme sosim undeva totul e logic chiar daca logica si fericirea sunt lucruri totaldiferite, totusi am plecat si am sosit undeva, am gresit drumul, dar am sosit undeva, dar când numai sosim nicaieri totul devine ilogic. Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri ?"

Octavian Paler

Ciclicitate

Am adormit intr-o zi friguroasa de iarna, noapte cu zapezi albastre. M-am trezit 3 luni mai tarziu. Tot frig! Aceeasi nameti de zapada, aceeasi fulgi jucausi facand giumbuslucuri in vant.
Franturi de amintiri imi trec haotic prin gand. Incerc sa filtrez ce a fost adevarat si ce a fost vis. Nebulos proces. Nimic nu-mi pare real. Ma cuprinde senzatia resimtita dupa un somn mult prea indelung.

Aceleasi zapezi imi zambesc de sub ferestre. Doar calendarul imi confirma trecerea timpului. Ce s-a intamplat cu mine in tot timpul asta? Moment de amnezie profunda.

S-a mai incheiat un ciclu. S-a mai dus o etapa. Se pare ca ne amintim doar lucrurile care dintr-un motiv sau altul au ramas incomplete, unde au mai ramas lucruri nespus, unde lipseste ceva...

Detasandu-te de intamplarile trecute revii in prezent. Stand in prezent iti schitezi viitorul...
Pentru ce sa porti dupa tine un balast inutil?

Am nevoie de frumos, de o infuzie masiva de frumos care sa-mi inunde toate simturile. Am nevoie de sunete, mi-e dor apa, de privelisti care iti taie respiratia, de parfumuri salbatice si gusturi dulci-amarui. Am nevoie sa ma umplu de primavara, sa ma scutur de tot frigul care-mi curge prin vene, de toata amorteala care mi-a cuprins inima.

Lasa-ma sa ma ratacesc in nestire in ochii tai adanci ... am nevoie de frumos!

Multumesc!

Uneori am senzatia ca am trecut prin viata asemeni unui pasager dintr-un automobil ce zboara grabit pe sosele. Am vrut sa sar etape, gasindu-mi scuza ca vreau sa vad finalitatea pentru a sti daca merita parcurse sau nu in acea directie. Mi se pare ca totul se misca mult prea repede si mult prea multe informatii ma-nconjoara. Ma simt ca o corabie dusa de curentul unui rau navalnic.

Si totusi... corabia are o carma.. pe care incet incet invat sa-i descopar rostul. In acelasi timp orice masina poate fi oprita pentru a te bucura de frumusetea peisajului. Iar rabdarea e o lectie ce se invata pas cu pas.

Daca ar fi sa fac o singura fotografie a vietii mele ar fi surprinse momente magice, clipe de nebunie inconstienta, momente de o frumusete de poveste. Cand se trage linia finala si se fac calculele imi simt sufletul impacat plutind in stare de recunostinta.

Sunt cel mai norocos om de pe pamant, inconjurat fiind de oameni atat de frumosi!