Conflictele noastre interioare

Fii constient de dorintele tale. Fii constient de sentimentele tale.
Ce iti doresti cu adevarat? ... poate, raspunsul intarzie sa apara.

Un conflict apare intre doua sentimente, convingeri, credinte, valori morale contradictorii. Cand recunoastem un astfel de conflict trebuie sa fim dispusi si capabili sa renuntam la unul dintre cele doua deznodamante. Dar capacitatea de renuntare clara si constienta este rara, deoarece sentimentele si credintele noastre sunt incurcate.

A lua o decizie presupune bunavointa si capacitatea de a-ti asuma responsabilitatea peantru ea. Aceasta ar include riscul de a gresi si consimtamantul de a suporta consecintele.

Perlele sufletului

Teama, frica, depresii, cuvinte nespuse, regrete sau doar nisip ce-ti macina sufletul. Oare sufletul, asemenea scoicii, va considera firul de nisipul un intrus dureros ce trebuie cictrizat, transformandu-l in perla? Sau il va accepta, integrandu-l ca parte componenta a naturii sale?

Oare cum arata perlele sufletului?

Stralucesc prin sensibilitate?

Seduc prin simplitate?

Atrag prin mister?

Fascineaza prin intelepciune?

Miresme

Privesc copacii cum danseaza, onduindu-se usor in murmurul vantului.

Uneori iti simt prezenta, inainte de a stii ca esti in jur.

Alteori ma pierd alene in marea ochilor tai.

Ce simplu ma topesc intr-o imbratisare.

Te privesc, dar nu te vad.

Oare daca as porni pe urma parfumului tau, te-as gasi si pe tine?

joc de perspectiva

Intr-o zi m-am hotarat sa ma joc cu cuvintele. Astfel zilei de luni i-am spus miercuri, lui marti i-am zis joi, miercurea de devenit duminica, pe joi l-am strigat duminica. Vinerea a luat litere lui luni. Sambata s-a transformat in marti, iar duminica in vineri.
Si astfel timpul a primit o noua perspectiva.
Am incetat sa ma raportez la zilele saptamanii. Am inceput sa ma concentrez pe actiuni. Chiar si infernalul trezit devreme a devenit o placere. Fiecare zi, ce inainte imi parea banala, s-a transformat intr-o noua si continua provocare… ce pot aduce nou, astfel incat sa ma simt bine in fiecare clipa?

Tu cu ce ai incepe?

Culoare

Desi sunt atat de multe culori, doar unele imi plac, cu putine rezonez.
Lucru valabil si pentru oameni...
In fiecare dimineata, ziua isi imbraca haina de culoare. Exista zile galbene, albastre, gri, verzi, transparente.
Fiecare culoare are un parfum. Poti sa il simti?
Ploaia are darul sa reinvie culoarile, sa reimprospateze miresmele, sa creez un val de mister.
Fiecare om este o culoare. Tu esti o singura nuanta sau mai multe? Care anume?
Esti constant sau te transformi in functie de stare?

Te simt cum licuresti prin intuneric.

Iti simt prezenta, inainte sa te vad.

Iti simt starea, tu fiind de partea cealalalta a tastaturii.

Te simt... oare o sa te cunosc cu adevarat vreodata?

Arta si literatura

"Deosebirea dintre arta si literatura se poate intelege si mai riguros meditand o experienta sexuala. Alaturarea, departe de a fi compromitatoare, e sugestiva si luminoasa. O experienta sexuala e o sinteza de senzatii multiple. Nimeni nu va putea, niciodata, arata carui simt se datoreste accentul si intensitatea voluptatii. Asadar e o sinteza. Dar o sinteza de elemente senzoriale. De functiuni organice. Se intampla insa, ca aceasta inserpuita zvarcolire de senzatii sa fie iluminata de o dragoste ingereasca de un sentiment care sa nu aiba nici o legatura cu nici una din glande. Exista inca o sinteza; voluptatea se prezinta celulara. Dar in planul, in universul senzorial; printre valorile senzoriale, randuite in legi senzoriale (durata, intensitate) s-au coborat elemente din alt plan, din alt univers, cu alte valori si alte legi. Nu stiu daca acest univers e superior sau inferior universului senzorial. Stiu ca e un altul.
Vom scrie literatura de cate ori vom simti impulsul unui conglomerat de senzatii, sentimente, atitudini, ce nu-si gasesc linistea si ratiunea de a fi decat contopite intr-o singura sinteza."

Mircea Eliade – Profetism romanesc

Te-am cunoscut in acele momente de tacere, mai bine decat te-as fi putut descoase in mii si mii de cuvinte.

Ma simteai, dar nu m-ai inteles.

Suflet

Prin februarie am fost la un training.. vroiam sa iau zapada de afara, vroiam sa pastrez oamenii pe care i-am cunoscut, vroiam sa-mi insusesc notiunile, vroiam sa prefac atmosfera intr-o esenta, sa o ascund intr-o sticlutza sa o pot purta tot timpul la mine, vroiam sa iau totul, absolut totul. De cate ori nu simtim oare nevoia sa primim ceva fara sa dam nimic in schimb?
Am vrut totul .. si am primit totul... doar ca altfel de tot, un tot intr-o alta forma decat cea pe care mi-am imaginat-o.
Am invatat sa-mi descopar sufletul. Am invatat ca nu e necesar sa fii ranit daca la un moment renunti sa te mai controlezi si sa-ti natura sensibila si sa fii tu insuti. Am invatat ca de fapt oamenii nu te pot face sa suferi. Singura persoana capabila de acest gest, esti doar tu insuti.

Am invatat intr-un fel sa-mi daruiesc sufletul.
Ce este sufletul? Substanta ta interioara, structura ta fragila, delicata si totusi puternica? O raza de lumina si speranta? Un strop de inspiratie? O carte dintre fulgi de cristale? Daca exista o definitie exacta, nu cred ca vreau sa o stiu.
Si cel mai important, am invatat sa ma detasez de ceea ce ofer. Da, e o parte din mine. Dar asta nu inseamna ca intr-o zi voi ajunge sa nu mai am ce sa dau.
Nu tot timpul voi primi reactiile la care ma astept, asa ca invat sa renunt sa mai asteptari in ceea ce priveste reactiile oamenilor. Fiecare se manifesta in felul lui. Iar acest mod poate fi foarte diferit de stilul tau.

Am deschis o fereastra prin care ti-am permis sa vezi o parte din interiorul meu...

Dincolo de cotidian

Cand faci ceea ce iti place, cand faci ceea ce simti pe moment, nimic nu mai conteaza, nici ce a fost, nici ce urmeaza, nici macar ceea ce este imprejur. Esti doar tu, cu clipa in care te aflii la un moment dat. Nu simti oboseala, nu simti efortul, nu ai nevoie de scuze sau justificari.

Azi am redescoperit bucuria. Placerea de a ma plimba printre rafturile pline de carti, placerea de a citi randuri care sa ma umple de emotie, energie si inspiratie, naivitatea copilareasca a jocului, a leganatului. Am citit o carte. Mi s-a desenat o inimioara mov pe brat. Am primit un zambet fascinat. Am dansat pe strazi pustii. Am admirat luna si dansul rapid al norilor cetosi. Am constientizat frumusetea salbatica a goliciunii copacilor desfrunziti. M-am delectat cu mireasma mugurilor fragezi infrunziti. Am sorbit frumusetea lunii de la umbra fiecarui copac. Iar fiecare experienta ma transpunea intr-un alt cadru, intr-un alt anotimp, intr-o alta lume. Am trecut de atatea ori neobservand frumusetea din juru-mi.
M-am incarcat cu energia ploii. Iar vantul mi-a mangaiat chipul, ravasindu-mi simturile, clarificandu-mi gandurile.

Vreau sa zbor. Vreau sa am aripi sa plutesc. Vreau sa ma joc pe curenti de aer. Vreau sa fiu complet libera. Vreau sa zbor... doar atat.

Amintiri din vis