Cunoașteri fără cuvinte, senzații familiare, apropieri întâmplătoare, atracții magnetice, conexiuni vibrante. Dragostea la prima vedere este modul în care sufletele ce s-au iubit cândva, într-o altă viață sau mai multe, s-au înțeles să se recunoască atunci când drumurile lor se vor întâlni din nou.
Nu mai e nevoie de cuvinte pentru a spune ceea ce s-a mai spus demult. Sunt priviri ce spun cu mult mai mult. În momentele de tăcere te cuprind fiorii unei vagi aduceri aminte. Îmi tremură sufletul. Te simt. Sentimente confuze se coboară agale-n vale-n căutarea unei muze. Ne-am cunoscut de atâtea ori, acum, însă, doar te recunosc.
Un zâmbet, momentul în care atenția ți se mută din cap în inimă și se transformă în simțire. O clipă de deschidere de care inimile profită flămânde pentru a se reconecta într-o îmbrățișare oarbă.
Luna se odihnea în petale de lotus, legănându-se în valuri line. Frigul îi oglindea strălucirea simțurilor aprinse în noaptea clară. O adiere de vânt cald.
Hoții de frumos dezlegau farmecul unui mister. I-au sorbit din priviri goliciunea. I-au devorat fiecare ascunziș secret. I-au savurat frumosul. Apoi au plecat mai departe în căutarea unei alte aventuri.
Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suflet. Afișați toate postările
miercuri, 29 august 2012
marți, 5 mai 2009
Regasire

A fost o perioada in care in momentele in care simteam nevoia sa stau doar eu cu mine, disparea pur si simplu. Apoi am inceput sa vorbesc... anuntam ca sunt in stare de neprietenos necomunicativ... si eram intrebata esti bine? e totul in regula? ... da sunt bine.. doar ca vreau sa fiu singura.. si din nou am disparut fara cuvant.
In ultima escapada, am inteles ca momentele de genul asta sunt necesare si chiar benefice. Si mai ales ca ai nevoie de oameni in jurul tau ca sa poti evolua.
Intr-una dintre plimbarile mele clandestine, ratacind pe drumuri necunoscute, ma "agata" o pustoiaca de 3 ani jumate, imi da un pui de floare, apoi vrea sa ma ia acasa.
Mi-ar placea sa lucrez cu copii. A bun inca unul din miile de lucruri care cred ca mi-ar placea sa le fac.
A doua zi, ma duc in vizita la gradinita cu gandul ca poate fac un soi de practica acolo. ... "ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplindeasca"... asa ca mi-am petrecut jumatate de zi cu niste mogaldete cu ochii mari si curiosi far de astampar.
Timp de cateva minute, ne-am studiat reciproc. Apoi o mogaldeatza creata cu ochii albastri se apropie tip-til de mine.. ma las in jos .. si imi sare in brate...
Se departeaza, se apropie.. ma mai ia o data in brate.. se indeparteaza un pic... sta si se gandeste .. apoi imi spune .. "este calda!!! esti tare calda".... intre timp alte mogaldeteze prindeau curaj spre mine...
luni, 30 martie 2009
Perlele sufletului

Teama, frica, depresii, cuvinte nespuse, regrete sau doar nisip ce-ti macina sufletul. Oare sufletul, asemenea scoicii, va considera firul de nisipul un intrus dureros ce trebuie cictrizat, transformandu-l in perla? Sau il va accepta, integrandu-l ca parte componenta a naturii sale?
Oare cum arata perlele sufletului?
Stralucesc prin sensibilitate?
Seduc prin simplitate?
Atrag prin mister?
Fascineaza prin intelepciune?
marți, 10 martie 2009
Suflet
Prin februarie am fost la un training.. vroiam sa iau zapada de afara, vroiam sa pastrez oamenii pe care i-am cunoscut, vroiam sa-mi insusesc notiunile, vroiam sa prefac atmosfera intr-o esenta, sa o ascund intr-o sticlutza sa o pot purta tot timpul la mine, vroiam sa iau totul, absolut totul. De cate ori nu simtim oare nevoia sa primim ceva fara sa dam nimic in schimb?
Am vrut totul .. si am primit totul... doar ca altfel de tot, un tot intr-o alta forma decat cea pe care mi-am imaginat-o.
Am invatat sa-mi descopar sufletul. Am invatat ca nu e necesar sa fii ranit daca la un moment renunti sa te mai controlezi si sa-ti natura sensibila si sa fii tu insuti. Am invatat ca de fapt oamenii nu te pot face sa suferi. Singura persoana capabila de acest gest, esti doar tu insuti.
Am invatat intr-un fel sa-mi daruiesc sufletul.
Ce este sufletul? Substanta ta interioara, structura ta fragila, delicata si totusi puternica? O raza de lumina si speranta? Un strop de inspiratie? O carte dintre fulgi de cristale? Daca exista o definitie exacta, nu cred ca vreau sa o stiu.
Si cel mai important, am invatat sa ma detasez de ceea ce ofer. Da, e o parte din mine. Dar asta nu inseamna ca intr-o zi voi ajunge sa nu mai am ce sa dau.
Nu tot timpul voi primi reactiile la care ma astept, asa ca invat sa renunt sa mai asteptari in ceea ce priveste reactiile oamenilor. Fiecare se manifesta in felul lui. Iar acest mod poate fi foarte diferit de stilul tau.
Am deschis o fereastra prin care ti-am permis sa vezi o parte din interiorul meu...
Am vrut totul .. si am primit totul... doar ca altfel de tot, un tot intr-o alta forma decat cea pe care mi-am imaginat-o.
Am invatat sa-mi descopar sufletul. Am invatat ca nu e necesar sa fii ranit daca la un moment renunti sa te mai controlezi si sa-ti natura sensibila si sa fii tu insuti. Am invatat ca de fapt oamenii nu te pot face sa suferi. Singura persoana capabila de acest gest, esti doar tu insuti.
Am invatat intr-un fel sa-mi daruiesc sufletul.
Ce este sufletul? Substanta ta interioara, structura ta fragila, delicata si totusi puternica? O raza de lumina si speranta? Un strop de inspiratie? O carte dintre fulgi de cristale? Daca exista o definitie exacta, nu cred ca vreau sa o stiu.
Si cel mai important, am invatat sa ma detasez de ceea ce ofer. Da, e o parte din mine. Dar asta nu inseamna ca intr-o zi voi ajunge sa nu mai am ce sa dau.
Nu tot timpul voi primi reactiile la care ma astept, asa ca invat sa renunt sa mai asteptari in ceea ce priveste reactiile oamenilor. Fiecare se manifesta in felul lui. Iar acest mod poate fi foarte diferit de stilul tau.
Am deschis o fereastra prin care ti-am permis sa vezi o parte din interiorul meu...
sâmbătă, 20 decembrie 2008
Suflet in stare pura
Microscop de studiat personalitatea umana.
Da.. s-au inventat intrebarile... si raspunsurile... si subtilitatile de ocoliere ... apoi s-a descoperit cum sa inseli intrebarea sau mai bine zis cum sa te inseli singur.
Da.. s-au inventat intrebarile... si raspunsurile... si subtilitatile de ocoliere ... apoi s-a descoperit cum sa inseli intrebarea sau mai bine zis cum sa te inseli singur.
... sa poti sa vezi materia in stare pura, fara cizelari, fara retineri, fara prefecatorii.. sa poti citi esenta...
Ce s-ar vedea daca ai pune sufletul unui om la microscop?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
