Nu mai e nevoie de cuvinte pentru a spune ceea ce s-a mai spus demult. Sunt priviri ce spun cu mult mai mult. În momentele de tăcere te cuprind fiorii unei vagi aduceri aminte. Îmi tremură sufletul. Te simt. Sentimente confuze se coboară agale-n vale-n căutarea unei muze. Ne-am cunoscut de atâtea ori, acum, însă, doar te recunosc.
Un zâmbet, momentul în care atenția ți se mută din cap în inimă și se transformă în simțire. O clipă de deschidere de care inimile profită flămânde pentru a se reconecta într-o îmbrățișare oarbă.
Luna se odihnea în petale de lotus, legănându-se în valuri line. Frigul îi oglindea strălucirea simțurilor aprinse în noaptea clară. O adiere de vânt cald.
Hoții de frumos dezlegau farmecul unui mister. I-au sorbit din priviri goliciunea. I-au devorat fiecare ascunziș secret. I-au savurat frumosul. Apoi au plecat mai departe în căutarea unei alte aventuri.
