Raze de luna tarzie patineaza pe lacul inghetat. Valuri de ceata se ridica somnoroase in intunericul diminetii. Frigul a presarat peste dealuri praf fin de bruma argintie.
In mijlocul pustietatii, linistea urla cu o nepasare asurzitoarele. In mijlocul calmului, imi sufletul un ocean de furtuna, in timp ce frigul imi amorteste incet simturile.
Sunt ziduri si ziduri. Sunt metereze ce merita a fi escaladate. Sunt fortarete la usa carora timpul deschiderii isi merita asteptarea. Sunt cetatati ce merita a fi cucerite. Sunt castele ce merita a fi vizitate.
Sunt batalii ce se dau in nenumarate lupte. Intre renuntari si reconfigurari, intre negocieri si planificari, intre retrageri si incalcari de teritorii, sunt victorii cu gust dulce si victorii cu gust amar.
O clipa a renuntarii. O ultima incercare.
Sunt fascinante cunoasteriile care se daruiesc, care se daruiesc pur si simplu, fara batalii, fara lupte, cu o naturalete si o sinceritate dezarmanta. O goliciune fragila a sufletului care se lasa descoperit in plinatatea lui fara aparare. Comunicari fara cuvinte. Atingeri cutremuratoare fara ca nimic sa fie atins.
Dincolo de ziduri si metereze se afla suflete sensibile. Dincolo de redutele imbatabile se afla o frumusete ce te lasa fara grai. Dincolo de raceala stancii se ascunde o delicatete nevazuta.
Dincolo de ape se ascund cucubee. O lume viseaza intinderi de turturi si gheata.
