Nu intra cu bocancii in sufletul meu

Crezi ca ma cunosti atat de bine?

Nu... de fapt nu stiu nimic despre tine! Mi-ar placea sa te descopar treptat, in ritmul tau...

Intr-adevar, as putea sa aflu mai multe despre tine folosind alte mijloace indirecte... dar atunci ... ar disparea tot farmecul... unde si-ar mai gasi locul surprinderea daca stii totul dinainte?

Prefer sa-ti las libertatea de a te deschide sau nu, de a purta sau nu masti, de a fi sau nu asa vrei sa pari ...

O forma de respect? sau doar acordarea unei mici placeri provocate de experienta cunoasterii? ... doar o alegere...

Departe de lumea dezlantuita

"In ochi exista accente pe care graiul nu le are si buzele palide spun mai mult decat e in stare urechea sa auda.
Starile sufletesti primare sunt marete si tragice totodata, findca se feresc sa ia calea sunetelor.

Notele pluteau cu obisnuinta oarba marginire a tot ce-i neinsufletit, izbindu-se de pereti si proiectandu-se iar inapoi unduind in jurul norilor imprastiati pe cer, strecurandu-se prin sparturile lor, ca sa se raspandeasca pe intinderile necercetate ale spatiului"

Thomas Hardy

Se asterne usor linistea peste zbuciumul gandirii.
Se lasa pacea vindecand cicatricile durerii.
Se intuneca orizontul, inflorind pe buze suave zambete.

Fascinate de linistea spatiului tau, gandurile lasa loc tacerii.
In tacere, tu detii toata atentia mea.

Dormind pe perni straine

Cum ar fi sa cunosti pe cineva fara sa-l cunosti?

Sa mergi pe firul fin al parfumului pe care il poarta. Sa gasesti indicii despre ceea ce ii place. Sa-i intuiesti caracterul. Sa-i simti in jur personalitatea. Sa asculti sunetele ce-i fac inima sa vibreze.


Oare daca dormi pe perna altcuiva o sa visezi acelasi vis? O sa-i cunosti trairile? O sa-i intalneste sperantele? O sa te confrunti cu aceleasi temeri?

Curiozitati abstracte rasarite sub clar de luna plina... un stol de nori plutesc in departari

Iti multumesc!

Sunt lucruri ce nu pot fi exprimate in cuvinte.
Sunt priviri ce spun mai mult decat o mie de cuvinte, completand gandurile nerostite.
Sunt imbratisari in care pui toata caldura si afectiunea de care ai nevoie pentru a incheia un ciclu.
Sunt lacrimi care curata ranile, eliberand durerea.
Sunt gesturi care-ti vor ramane in memorie pentru totdeauna si pentru care nu ai cuvinte in care sa incapa toata recunostinta pe care o porti in suflet.
Exista o cunoastere la nivel de individualitate si o intalnire a sufletelor.
Sunt vise care devin realitate.
Si exista o realitate care depaseste asteptarile oricarui vis.

Si sunt suflete care raman conectate, indiferent de distanta care le desparte.

Am invatat ca oamenii din viata ta sunt trecatori. Vin si pleaca oarecum nepasatori.
Mesageri subtili ai lectiilor noastre ... sunt simpli calatori.

Abstract

Sufletele nostre vibrau nevazute intr-o lume concreta ...

Every end is a new begining!

Nu-mi plac sfarsiturile.
Nu-mi plac despartirile.
Nu-mi plac momentele in care iti iei la revedere.
Nu-mi place clipa cand trebuie sa pleci dintr-un loc care iti place.
Nu-mi place senzatia ca trebuie sa ma intorc acasa la finalul unei calatorii.

Si daca as privi intoarcere ca o noua calatorie?

Acasa e privit ca un loc familiar, caldut, monoton, mereu acelasi.

Dar, daca schimbi contextul? Daca schimbi perpectiva... cum pot sa te ajute aceste lucruri pentru a avea parte de aventura schimbarii? Cum poti creea ceva nou folosind ca baza ceea ce ai deja?

Cum ar fi ca in loc sa te intorci bosumflat ca s-a terminat vacanta, sa ai un entuziam debordant si energia necesara pentru a face lucruri noi?