Fragment

A descoperit cuvintele asemeni unui copil curios care a dat peste sacul cu jucarii. Timid a inceput sa exploreze constructii usoare, urmand ca in timp sa le invete arhitectura si sa le intelega structura. Treptat a perceput diferenta dintre eficienta si estetica, necesitate si dorinta, scop si ideal, dintre valori, convingeri si credinte. Apoi, a inteles importanta contextului, a definirii si setarii cadrului de expunere. Si deodata, uitand de scurgerea timpului, s-a transformat din copil in om matur.

Astfel au inceput calatoriile dincolo de granitele timpului si a inteles ca nimic nu era asa cum parea a fi. Uneori, timpul isi schimba dimensiunea, devenind pentru o clipa atemporal. Fiecare pas il conducea pe taramuri nestrabatute de picior de om. Erau momente cand frica ii cuprindea simtirea. Apoi, cautand cu intarjire elemente tangibile, isi amintea ca de fapt nimic nu era altceva decat o halucinatie.

A plecat in cautarea cunoasterii... si s-a intors indragostit de necunoscut.

Experiment

O intrebare din copilarie a inceput sa-mi dea tarcoale sub forma unei bazaitoare preocupari ... oare care secvente din romane si povesti sunt reale, traite si simtite de autor si care sunt pura fictiune? Unde este granita dintre realitate si placerea de a creiona amintirea intr-o lumina armonioasa?

Prin urmare m-am gandit la un experiment... cum ar fi sa scriu la persoana I singular. Poate fi privit ca un exercitiu de asumare a propriilor trairi si experiente. Poate fi o provocare sa ma las vazuta fara iluzorii vestimente protectoare.

Sunt momente in care ma simt goala. Sunt oameni in fata carora ma simt goala. Si poate ca daca ar fi la modul fizic nu m-as mai simti atat de stinghera. Sunt oameni care au vazut prin mine si m-au lasat fara secrete dintr-o singura privire. Sunt oameni pe care i-am intalnit in acele momente in care sa fiu vazuta dincolo de masca de protectie era ultimul lucru pe care mi-l doream.

Dupa ce ca habar n-am ce se intampla cu mine, in viata mea si ma simt ca un puzzle descompus si fara instructiuni de asamblare, mai apari si tu si ma vezi in haosul in care sunt. Daca eu cu mine nu am ajuns la nici o intelegere, cum o sa te intelegi tu cu mine? Si-mi e rusine ca m-am blocat si nu stiu care-i drumul mai departe. Si nici macar care-i urmatorul pas. Si merg pe mana inspiratiei, fugind usor usor de viata. Da mi-e rusine sa nu stiu, caci m-am obisnuit sa stiu. Iar nestiinta e oarecum vecina cu neputinta. Iar faptul ca tu ma vezi si vezi ca eu nu stiu e pentru mine o umilinta. Orgoliul bata-l vina!!!

Realizez cat de important este pentru mine sa dau bine, sa ma incadrez intr-o poza care de multe ori nu e a mea. Si tot incercand sa dau bine intr-o poza straina m-am pierdut pe mine sau poate doar m-am abandonat pentru o vreme.

Ma intreb nelamurita... unde am fost eu in viata mea? Nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Sunt amintiri difuze si confuze. Intr-adevar mi-am dorit la un moment dat sa uit. Sa uit totul. Oare chiar a functionat? Oare chiar a meritat?

Intrebari

Stau in fata unei pagini goale, asteptand gandurile sa mi se contureze intr-o forma concreta si coerenta. As putea sa stau asa la nesfarsit. Nu par sa aiba nici cea mai mica intentie de a se opri din goana lor nebuna sau macar sa se strang mai multe in jurul unui subiect oarecare. Unde se duc gandurile atunci cand pleaca din orizontul mintii noastre?

Ma intreb de cate ori oare ratacim fara scop, fara intentie, fara sa stim unde vrem sa ajungem sau de ce facem ceea ce facem? De cate ori oare am ratacit fara sa stim ca ratacim?

De cate ori oare am fost prezenti la diferenta pe care a facut-o aparitie anumitor persoane in viata noastra? Un zambet, o privire, un schimb de cuvinte, o conversatie, un sarut pe obraz, o imbratisare - lucruri atat de simple, aparent nesemnificative si totusi suficient de puternice incat sa modifice cursul vietii unui om.

Ma intreb ce oare conteaza cu adevarat? Ce anume iti face inima sa vibreze? Ce anume iti schimba starea si iti lumineaza chipul indiferent de situatie? Ce anume te face sa mergi dincolo de orizonturi?

Ma intreb daca o sa prind vreodata radacini ... radacini suficient de puternice incat sa raman intr-un loc, langa o persoana ... si ce anume m-ar putea determina sa ma inradacinez?

London, my love

mai multe

Sunt si parca nu sunt decat un cantec surd pierdut intr-o raza de vant. Ma simt pierdut intr-o lume pustie. Si totusi incep sa ma regasesc incet sub adieri racoroase de soare. Un zambet infloreste suav in colturile buzelor inghetate. Privesc frumosul oglindindu-se-n apa si pentru prima data frumosul pare sa ma priveasca inapoi cu scanteieri posnase.

Simple calatorii

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? E doar una dintre intrebarile care imi este draga ... probabil datorita potentialului ei de a obtine o gama atat de variata de raspunsuri... sau poate ca pana acum ceva vreme habar n-aveam raspunsul la ea.

O curiozitate. Un pas. O plimbare. O calatorie. Un zambet. Putina caldura. Intrebari fara raspuns. Cata ceata!!! Am plecat pe un drum necunoscut fara harta. Am ratacit strain si singur pe drumuri nestrabatute. M-am ratacit incercand sa ma gasesc.

Mi-am provocat limitele colinand hai-hui poteci singuratice ducand spre cascade inspumate. Si astfel am descoperit ca sunt indragostita definitiv si irevocabil de natura. Am simtit din nou culorile toamnei dupa o lunga perioada in care nimic nu parea sa sa-mi mai atinga sufletul. Am respirat marea de nuante portocalii incadrata de verde crud, invaluita in susurul vartejelor de apa, pazita de inaltul stancilor. Si am descoperit un tovaras de calatorii in bataile speriate ale inimii cand ceata s-a coborat in jurul meu.

Cat de prezenti devenim cand teama de cuprinde corpul!!! Cate puteri se activeaza cand instinctul de supravietuire intra la control. Si cate lucruri trec neobservate cand focusul este setat doar pe sentimentul de siguranta.

A fost primul drum pe care am mers singura, singura in exterior, tot timpul insotita in interior.

Cand o sa fiu mare o sa ma fac calator. Un calator visator!!! Sau poate o sa fiu un explorator.. un explorator de vise indeplite si vise pe cale sa devina realitate.

Belive that dreams come true, because they do!!!

Am invat ca oamenii vin si pleaca, in timp ce prietenii raman.
Am invatat ca dragostea poate sa dureze si numai o secunda.
Am invatat ca furtunile vin si pleaca.
Am invatat ca uneori sub un zambet se ascund mai multe lacrimi.
Am invatat ca totu-i trecator.
Am invatat ca viata nu-ti ofera garantii.
Am invatat ca entuziasmul se poate cultiva.
Am invatat ca anumite vise au puterea sa invie din cenusa.