Ziduri si metereze

Raze de luna tarzie patineaza pe lacul inghetat. Valuri de ceata se ridica somnoroase in intunericul diminetii. Frigul a presarat peste dealuri praf fin de bruma argintie.

In mijlocul pustietatii, linistea urla cu o nepasare asurzitoarele. In mijlocul calmului, imi sufletul un ocean de furtuna, in timp ce frigul imi amorteste incet simturile.

Sunt ziduri si ziduri. Sunt metereze ce merita a fi escaladate. Sunt fortarete la usa carora timpul deschiderii isi merita asteptarea. Sunt cetatati ce merita a fi cucerite. Sunt castele ce merita a fi vizitate.

Sunt batalii ce se dau in nenumarate lupte. Intre renuntari si reconfigurari, intre negocieri si planificari, intre retrageri si incalcari de teritorii, sunt victorii cu gust dulce si victorii cu gust amar.

O clipa a renuntarii. O ultima incercare.

Sunt fascinante cunoasteriile care se daruiesc, care se daruiesc pur si simplu, fara batalii, fara lupte, cu o naturalete si o sinceritate dezarmanta. O goliciune fragila a sufletului care se lasa descoperit in plinatatea lui fara aparare. Comunicari fara cuvinte. Atingeri cutremuratoare fara ca nimic sa fie atins.

Dincolo de ziduri si metereze se afla suflete sensibile. Dincolo de redutele imbatabile se afla o frumusete ce te lasa fara grai. Dincolo de raceala stancii se ascunde o delicatete nevazuta.

Dincolo de ape se ascund cucubee. O lume viseaza intinderi de turturi si gheata.

A beautiful journey

Simple moments. Pure passion

1. Coming home tired and have no one to criticise you.

2. Watching falling stars in a dark night.

3. Drinking hot chocolate with a dear friend.

4. Falling asleep in someone else's arms.

5. Having enough time.

6. Contemplating the colors of a sunset.

7. Listening the wind dancing through the autumn leaves.

8. Laughing for no particular reason.

9. Staying late in night day dreaming.

10. Enjoying a moment of silence in two.

11. Creating a little bit of magic around you.

12. Having a day when nothing bad happend.

13. Surprising a flower blossoming.

14. Discovering something new to an old friend. :) something good

15. A kiss that make time stop.

16. Feeling safe and protected, love and appreciated.

17. Waking up with a smile on your lips.

18. Finding your inner power to rise and shine after a rainy mood.

19. Feeling alive.

20. Nothing compares with a good warm hug.

Chiar si atunci...

Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin.

Iubeste-ma cand ochii-mi susura-n izvoare de ape sarate.
Iubeste-ma cand buzele-mi raman intr-o incrancenare muta.
Iubeste-ma cand in juru-mi se aduna norii negrii ce prevestesc furtuni amenintatoare.
Iubeste-ma cand se anunta ploi si se lasa cu averse.
Iubeste-ma cand se dezlantuie furtuna si mii de fulgere strapung senintatea gandurilor.
Iubeste-ma cand inima mi se frange de durere si chipul imi ramane inchestat in tacere.
Iubeste-ma atunci cand imi vine sa urla si sa tip.
Iubeste-ma cand sunt in razboi imaginar cu lumea si locul nu mi-l mai gasesc.
Iubeste-ma cand spun cuvinte care dor si arunc cu vorbe otravite in acid.
Iubeste-ma cand ma ratacesc haotic prin ceata densa si nu-mi gasesc busola.
Iubeste-ma cand ma simt goala si lipsita de puteri.
Iubeste-ma cand ma ascund in carapace si imi trag obloanele.
Iubeste-ma cand ma indepartez fara cuvant.
Iubeste-ma cand nu mai stii cu mine ce sa faci si campii-ti vine sa tii iei.
Iubeste-mi cinismul si ironiile.
Iubeste-mi durerile si neincrederile.
Iubeste-mi tristetea si ratacirile.
Iubeste-mi deznadejdea si caderilor.
Iubeste-mi strigatele nespuse dupa ajutor.

Iubeste-ma asa cum sunt. Iubeste-ma pur si simplu. Iubeste-ma chiar si atunci cand nu-i usor.

5 motive pentru care oamenii raciti ar fi bine sa nu iasa bolnavi din casa

Modificarea simturilor si a perceptiei. Omul racit in stare febrila trece printr-un proces de transformare: are loc un o deconectare exterioroara si o reconectare interioara, atentia se redirectioneaza catre propiile stari si emotii, producand un efect de prezenta sporita care creste acuitatea senzoriala. Esti si in acelasi timp nu mai esti, mergi insa in acelasi timp simti ca plutesti, lumea in jurul tau pare ca isi incetineste ritmul si se misca cu incetinitorul, nimic nu mai este ce pare a fi.

Creierul isi schimba sistemul de procesare intr-unul secvential, fragmentat si haotic. Te gandesti la ceva insa cuvintele rostite sunt cu totul altele decat cele la care te-ai gandit.

In paralel are loc un fenomen de pierdere de memorie progresiva - pleci sa cumperi ceva, insa nu mai gasesti magazinul - te gandesti ca poate l-au desfiintat, cand esti chiar in fata lui - vrei ceva, ceri altceva - treci dintr-o camera in alta insa in momentul in care ai ajuns nu-ti mai aduci aminte ce vroiai (intr-un interval de 2 minute).

Totodata se mai intampla un alt efect corelat probabil cu pierderea aparenta a memoriei - incapacitatea de a recunoaste lucruri - intrii in magazinul cu pricina, rezolvi intr-un final ce ai de rezolvat, apoi dai sa iesi ... ridici privirea in sus, o cobori incet - in fata ta se afla ceva ce iti blocheaza trecere, te uiti uimit si te gandesti intrebator oare asta ce e ... eu ce ar trebui sa fac acum ... te uiti la acele suplimente de material amplasate pe suportul metalic ... in limbaj comun se numesc manere sau clante... insa tu nu mai stii acest lucru .. te prinzi ca ar trebui sa faci ceva cu ele... insa nu stii in ce directie sa apuci si nici pe care din cele doua... intr-un final iti faci curaj si gasesti sensul si manerul bun. Aer curat... Era doar o usa...

Dupa ce te gasesti nou in libertate, aventura continua incercand sa mergi drept pe drumul spre casa, insa oricat de mult iti dai silinta, din cand in cand te trezesti ca o nava plutind in deriva pe valurile inspumate. Noroc ca strada e suficient de larga incat sa nu accidentezi pe nimeni, iar in interiorul locuintei tale s-a creat o simbioza suficient de puternica incat obiectele accidentate sa nu mai depuna plangeri la adresa ta.

De asemenea este interesant de studiat atitudinea bolnavului fata in boala in cele 2 ipostaze in care se poate afla: singur cu boala, sau el, boala si cel putin o terta persoana. Se pare ca sentimentul de neajutorare creste cu cat e inconjurat de mai multe persoane si cu cat persoanele din jurul lui prezinta o stare avansata de mila si ingrijorare.

Regasiri

"Ce cauti aici?

Nu stiu ... insa ma tare bucur ca sunt aici." Mda.... asta ma intreb si eu... ce caut eu aici? Dintre toate locurile posibile in care as fi putut sa ajung de ce sunt tocmai aici? Insa e atat de bine, incat nu vreau sa-mi mai pun intrebari, vreau doar sa simt si sa ma bucur, pur si simplu sa savurez clipa.

Cum de s-a intamplat sa ajung... pur si simplu ... dintr-o idee in alta, de la un gand am ajuns la un plan, de la o dorinta am ajuns in realitate. Apoi, m-am trezit acolo, in locul unde realitatea se intrepatrunde cu irealul, unde nimic nu este ceea ce pare a fi.

Am coborat din masina, m-am uitat in jurul si el a fost primul lucru pe care l-am vazut. Dintre toti oamenii posibili, tocmai el. Am inceput sa zambesc si in acel moment am avut certitutinea ca exista cel putin un motiv pentru care sunt acolo.

M-am luat la intrecere cu vantul, provocandu-l cu un suras intr-o goana nebuna. Simt aerul rece si plin, simt adierea vantului mangaindu-mi parul, imi simt sufletul usor si liber. Cat de magic poate fi acest loc. Cate amintiri, cate vise, cati pasi ascunsi pe sub pietre si praf.

Langa rau am gasit urme de pasi straini si dragi. Stiu ca ai trecut pe acolo. Ti-am simtit umbrele. Mi-am gasit amintirile. Cat de nebuna imi batea inima acum un an stand in acelasi loc, unde acum imi bate linistita si impacata.

Privesc raul curgand agale in timp ce raceala lui imi linisteste nerabdarea. Numar clipele, fir cu fir, picur cu picur, jucandu-ma cu norii.

Regasiri. Acele momente ireale in care dorintele prind conturul realitatii, in care imposibilul renunta a mai fi inuman de intangibil, in care pur si simplu un strop de magie se trezeste la viata. Atat de simple, atat de banale, atat de naturale! Totul pare ca si cum timpul a stat in loc... sau cel putin aproape totul....

Jocuri si dorinte, iluzii si amagiri, zambete si priviri, cuvinte nespuse ascunse-n taceri. Intrebari fara raspuns... si totusi... am gasit intr-un final raspunsul... era atat de simplu, era atat evident... era atat de vizibil si in fata mea, incat nu pot sa nu ma intreb cum de nu l-am vazut ...

Poate nu era timpul sa-l vad atunci, poate trebuia sa ma intorc un an mai tarziu sa-l descopar, singur si stralucitor, stand in fata timpului, nepasator. E fascinant cum fiecare lucru se intampla la timpul lui, nici o secunda mai devreme sau mai tarziu, ci chiar atunci cand e necesar.

Ce cauti, ce gasesti

Cautari. Drumuri. Piese de puzzle. Emotii fara logica. Rationalitate cruda. Haos constant. Zambete si clinchete de zurgalai. O raza de lumina. S-a asternut linistea. Ceea ce cauti. Ceea ce gasesti. Ce mare diferenta.

Uneori ai impresia ca stii, ca tu stii cel mai bine ce ai nevoie, tu stii mai bine ce ar trebui sa se intample pentru ca intamplarile din viata ta sa fie perfecte sau cel putin satisfacatoare, tu stii totul... mai putin faptul ca de fapt... nu stii.

Uneori ai senzatia ca nu mai stii nimic, te simti debusolat si confuz, dornic de un sfat, de o speranta, flamand dupa o iluzie care sa te scoata la liman. Nimic pare a fi asa cum ar fi trebuit sa fie. Intr-o lume agitata cu greu iti mai gasesti locul. Ai uitat tot si nu iti mai gasesti cuvintele. Ai uitat de tine. Ai uitat ca de fapt tu stii cel mai bine care iti e drumul.

Cateodata iti doresti ceva si primesti altceva. Se intampla sa te simti dezamagit. Te bosumfli asemeni unui copil care nu si-a gasit sub brad cadoul dorit. Totusi, la un moment dat, se poate sa descoperi, usor surprins, ca de fapt ai primit exact ceea ce aveai nevoie. Cauti ceva, gasesti altceva, de care aveai nevoie poate mai mult, ceva care se potriveste mai bine in poza ta.

Sunt momente. Sunt acele momente in care te opresti din cautat, inchizi ochii, incepi sa asculti freamatul din jurul tau, in timp ce in interior se face incet, incet liniste. Apoi, usor grabit mergi mai departe, cu un sentiment ciudat ca ai fi uitat ceva. O intalnire cu o clipa de tacere ratacira si brusc totul se leaga, raspunsurile cautate apar de nicaieri, tot ceea ce pana acum nu facea sens incepe sa prinda logica si o stare de incredere iti cuprinde simturile. Va fi bine. Totul va fi bine, chiar daca in acest moment nu stii cum.

Zambesti ... si mergi mai departe printr-o viata de momente adunate!