Nimicuri

Mai lasa-ma sa mai raman o clipa. Mai lasa-ma sa fiu usor lunatica. Mai lasa-ma sa ma pierd prin alte lumi. Miroase a noapte. Miroase a frumos, amestec de inceput de primavara, frig usor dezmortit, iarna apriga si aspra, a vise dulci si amintiri nedeslusite, miroase a dor de duca.

Dupa atatea drumuri, atatia oameni, atatea intamplari mi-e dor de liniste, mi-e dor de nopti cu povesti intinse pana-n zorii diminetii, mi-e dor de oameni dragi, mi-e dor de conexiuni autentice, mi-e dor de priviri ce rostesc mai mult de cuvintele, mi-e dor de stelutele din priviri.

Nu cred ca oamenii se schimba, ci doar cu timpul si descopera si isi scot la lumina alte si alte parti din ei, alte moduri de a fi. Invatam ce merge si ce nu merge, apoi, cu timpul invatam sa ne modelam situatiilor si sa modelam contextele astfel incat sa obtinem ce ne dorim.

Mi se pare fascinant, cum undeva, in strafunduri, iubirea e cea mai dorita emotie si totusi, putini sunt cei care au curajul sa o recunoasca. Navigam fara busola pe mari necunoscute, indreptandu-ne spre tarmuri indepartate.

Intamplari ciudate. Forfota si vuiet. Oameni ce foiesc prin viata mea ca printr-un pasaj de trecere. Ma dau doi pasi in spate si privesc ... ma simt ca intr-un film de desene animat. Bucle neinchise ce s-au intins cu placa. In timp emotiile tumultoase isi gasesc fagasul linistit, Am incetat sa le mai caut vreun oarecare sens. Unii oameni au darul de a pasi incet cand parasesc un loc, fara sa lase in urma lor vreo umbra, ci doar un zambet.

Colectii de senzatii: o imbratisare care arde. Eu plec. Tot eu ma-ntorc. Si tu cumva mereu ramai.

Crengi de brad si gerbera, buchete de contraste. Intr-un sac cu jucarii se ascunde o mica muza. Nu ma incuia te rog intr-o amara procedura. S-ar putea sa ma inec cu spor.

Colivia de aur avea gratiile ascutite. In zborul lui, canarul isi omori chemarea. Pe stativul rece isi asculta inima batand in linistea noptii.

Drumuri si drumetii

Din ce picura magie si nu-mi dau seama daca e moarta sau e vie. Intinderi de liniste peste care se asterne singuratatea. Printre nori rasar raze de seninatate. Schimbari de ritm, apropieri de destin.

Suflete ce rezoneaza dintr-o singura privire. Schimburi de priviri ce sunt mai graitoare decat orice altceva. Saruturi gingase daruite si primite fara ca buzele in treacat sa se atinga.

Cautari de sensuri si nespuse intelesuri. Inimi vibrante si ochi aprinsi de scantei incinse. Alintari furate de un hot de noapte. Pasiuni nestinse de soapte cu grija aranjate.

Ninge cu frumos si frumosul invaluie totul in juru-i. In tornade viscolite, fulgii-ti saruta buzele fierbinti, alungandu-ti gandurile si vantul-ti acopera urmele pasilor. In mijlocul pustiului alb, apare o raza de speranta. Clinchete de bucurie se revarsa peste nori si din iubirea jocului de nori o fata se transforma-n zori, calatorind spre alte zari. Cu capul pierdut in nori, cauta pamantul acoperit de flori.

Ziduri si metereze

Raze de luna tarzie patineaza pe lacul inghetat. Valuri de ceata se ridica somnoroase in intunericul diminetii. Frigul a presarat peste dealuri praf fin de bruma argintie.

In mijlocul pustietatii, linistea urla cu o nepasare asurzitoarele. In mijlocul calmului, imi sufletul un ocean de furtuna, in timp ce frigul imi amorteste incet simturile.

Sunt ziduri si ziduri. Sunt metereze ce merita a fi escaladate. Sunt fortarete la usa carora timpul deschiderii isi merita asteptarea. Sunt cetatati ce merita a fi cucerite. Sunt castele ce merita a fi vizitate.

Sunt batalii ce se dau in nenumarate lupte. Intre renuntari si reconfigurari, intre negocieri si planificari, intre retrageri si incalcari de teritorii, sunt victorii cu gust dulce si victorii cu gust amar.

O clipa a renuntarii. O ultima incercare.

Sunt fascinante cunoasteriile care se daruiesc, care se daruiesc pur si simplu, fara batalii, fara lupte, cu o naturalete si o sinceritate dezarmanta. O goliciune fragila a sufletului care se lasa descoperit in plinatatea lui fara aparare. Comunicari fara cuvinte. Atingeri cutremuratoare fara ca nimic sa fie atins.

Dincolo de ziduri si metereze se afla suflete sensibile. Dincolo de redutele imbatabile se afla o frumusete ce te lasa fara grai. Dincolo de raceala stancii se ascunde o delicatete nevazuta.

Dincolo de ape se ascund cucubee. O lume viseaza intinderi de turturi si gheata.

A beautiful journey

Simple moments. Pure passion

1. Coming home tired and have no one to criticise you.

2. Watching falling stars in a dark night.

3. Drinking hot chocolate with a dear friend.

4. Falling asleep in someone else's arms.

5. Having enough time.

6. Contemplating the colors of a sunset.

7. Listening the wind dancing through the autumn leaves.

8. Laughing for no particular reason.

9. Staying late in night day dreaming.

10. Enjoying a moment of silence in two.

11. Creating a little bit of magic around you.

12. Having a day when nothing bad happend.

13. Surprising a flower blossoming.

14. Discovering something new to an old friend. :) something good

15. A kiss that make time stop.

16. Feeling safe and protected, love and appreciated.

17. Waking up with a smile on your lips.

18. Finding your inner power to rise and shine after a rainy mood.

19. Feeling alive.

20. Nothing compares with a good warm hug.

Chiar si atunci...

Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin.

Iubeste-ma cand ochii-mi susura-n izvoare de ape sarate.
Iubeste-ma cand buzele-mi raman intr-o incrancenare muta.
Iubeste-ma cand in juru-mi se aduna norii negrii ce prevestesc furtuni amenintatoare.
Iubeste-ma cand se anunta ploi si se lasa cu averse.
Iubeste-ma cand se dezlantuie furtuna si mii de fulgere strapung senintatea gandurilor.
Iubeste-ma cand inima mi se frange de durere si chipul imi ramane inchestat in tacere.
Iubeste-ma atunci cand imi vine sa urla si sa tip.
Iubeste-ma cand sunt in razboi imaginar cu lumea si locul nu mi-l mai gasesc.
Iubeste-ma cand spun cuvinte care dor si arunc cu vorbe otravite in acid.
Iubeste-ma cand ma ratacesc haotic prin ceata densa si nu-mi gasesc busola.
Iubeste-ma cand ma simt goala si lipsita de puteri.
Iubeste-ma cand ma ascund in carapace si imi trag obloanele.
Iubeste-ma cand ma indepartez fara cuvant.
Iubeste-ma cand nu mai stii cu mine ce sa faci si campii-ti vine sa tii iei.
Iubeste-mi cinismul si ironiile.
Iubeste-mi durerile si neincrederile.
Iubeste-mi tristetea si ratacirile.
Iubeste-mi deznadejdea si caderilor.
Iubeste-mi strigatele nespuse dupa ajutor.

Iubeste-ma asa cum sunt. Iubeste-ma pur si simplu. Iubeste-ma chiar si atunci cand nu-i usor.

5 motive pentru care oamenii raciti ar fi bine sa nu iasa bolnavi din casa

Modificarea simturilor si a perceptiei. Omul racit in stare febrila trece printr-un proces de transformare: are loc un o deconectare exterioroara si o reconectare interioara, atentia se redirectioneaza catre propiile stari si emotii, producand un efect de prezenta sporita care creste acuitatea senzoriala. Esti si in acelasi timp nu mai esti, mergi insa in acelasi timp simti ca plutesti, lumea in jurul tau pare ca isi incetineste ritmul si se misca cu incetinitorul, nimic nu mai este ce pare a fi.

Creierul isi schimba sistemul de procesare intr-unul secvential, fragmentat si haotic. Te gandesti la ceva insa cuvintele rostite sunt cu totul altele decat cele la care te-ai gandit.

In paralel are loc un fenomen de pierdere de memorie progresiva - pleci sa cumperi ceva, insa nu mai gasesti magazinul - te gandesti ca poate l-au desfiintat, cand esti chiar in fata lui - vrei ceva, ceri altceva - treci dintr-o camera in alta insa in momentul in care ai ajuns nu-ti mai aduci aminte ce vroiai (intr-un interval de 2 minute).

Totodata se mai intampla un alt efect corelat probabil cu pierderea aparenta a memoriei - incapacitatea de a recunoaste lucruri - intrii in magazinul cu pricina, rezolvi intr-un final ce ai de rezolvat, apoi dai sa iesi ... ridici privirea in sus, o cobori incet - in fata ta se afla ceva ce iti blocheaza trecere, te uiti uimit si te gandesti intrebator oare asta ce e ... eu ce ar trebui sa fac acum ... te uiti la acele suplimente de material amplasate pe suportul metalic ... in limbaj comun se numesc manere sau clante... insa tu nu mai stii acest lucru .. te prinzi ca ar trebui sa faci ceva cu ele... insa nu stii in ce directie sa apuci si nici pe care din cele doua... intr-un final iti faci curaj si gasesti sensul si manerul bun. Aer curat... Era doar o usa...

Dupa ce te gasesti nou in libertate, aventura continua incercand sa mergi drept pe drumul spre casa, insa oricat de mult iti dai silinta, din cand in cand te trezesti ca o nava plutind in deriva pe valurile inspumate. Noroc ca strada e suficient de larga incat sa nu accidentezi pe nimeni, iar in interiorul locuintei tale s-a creat o simbioza suficient de puternica incat obiectele accidentate sa nu mai depuna plangeri la adresa ta.

De asemenea este interesant de studiat atitudinea bolnavului fata in boala in cele 2 ipostaze in care se poate afla: singur cu boala, sau el, boala si cel putin o terta persoana. Se pare ca sentimentul de neajutorare creste cu cat e inconjurat de mai multe persoane si cu cat persoanele din jurul lui prezinta o stare avansata de mila si ingrijorare.