La granita de frontiera

Doua lumi, un tarm sarutat de doua mari. Ne intalnim pe taramul de granita dintre doua universuri diferite. Ne intalnim la confluenta dintre speranta si dorinta. Pe pamantul realitatii, cu aripile cutezantei, pasim cu pasi timizi, uneori prea repezi spre locuri necunoscute. Pasim cu graba pe vise delicate, stivind sub greutatea viziunii noastre bobocii de iluzii inmugurite. Uitam prea des cat de diferiti suntem.

Ne intalnim pentru o clipa si apoi ne indepartam incet cu fiecare alta clipa care trece. In golul lasat de o asteptari se strecoara indoieli. Treptat, incepi sa te clatini sub greutatea incertitunii lor.

Si doare usor cand ranesti un om care te iubeste pentru ca inima ta bate mult prea puternic pentru altcineva. Doare cand de fapt iubesti si nu stii sa o spui.

Doare putin cand te simti tradat si dezamagirea roade treptat.

Doare cand ti-ai pierdut increderea si nu mai stii sa crezi.

Doare cand stii ca ai gresit, reactionand dintr-un impuls de moment si ai spus vorbe mult prea aspre si cu siguranta mult prea dureroase. Doare cand stii ca de fapt, pe tine te-ai calcat in picioare.

Doare cand ai inchis toate usile in urma ta, iar cand sufletul ti s-a deschis pentru a spune imi pare rau nu mai gasesti cheia si yala e schimbata. Si poate doare cand stii ca o treia sansa nu-i.

Doare cand doare mult prea tare si buzele-ti-s pecetluite, amortite de intensitatea durerii.

Doare cand te trezesti dintr-un vis strain usor prea tarziu. Iesit de sub anestezia nesimtirii iti cauti pasii pe un taram care nu mai e demult al tau. Si te scufunzi, te scufunzi in valuri, plutind inspre adancuri. Confuz si delicat, intr-un final, te bucuri c-ai plecat.

De-as mai putea cuvinte sa graiesc, nu cred ca ti-as spune te iubesc.

E inca frig si totusi primavara. Pe Dunare plutesc sloiuri de gheata ce curg pe drumul lor. In insule fugare, copacii s-au adunat in palcuri. Cu coaja fina si-au scos radacinile la lumina. Adanc infipte in ape tulburi se ascund fire bine inradacitate. Bizara adaptare.