Nu inteleg.

Am unul dintre acele momente in care nu inteleg.

Nu inteleg de ce trebuie sa fim bine in fiecare zi din viata noastra.
Nu inteleg de ce atunci cand nu faci bine, iti pui pe buze un zambet chinui si spui ca esti bine cand te intreaba cineva ce faci, desi transmiti cu totul altceva.
Nu inteleg de ce e atat de greu sa spui ca nu esti ok, ca ai o zi proasta, ca treci printr-o perioada aiurea sau orice altceva se mai intampla prin viata ta. Nu trebuie sa dai detalii. Nu e musai sa/ca te plangi. Nu inseamna nimic. Este doar o comunicare informationala la nivel de cuvinte, la nivel de stare, daca persoana cealalta chiar e interesata de tine o sa te simta oricum.
Nu inteleg de ce ne ferim de ceilalti cand nu suntem in apele noastre.
Nu inteleg de ce e inconfortabil sa fi in preajma unei persoane care nu e ok in acel moment.
Nu inteleg de ce sa ne prefacem ca suntem altfel decat suntem.
Nu inteleg de ce ne e teama ca altcineva sa ne accepte asa cu totul, exact asa cum suntem, cu momentele bune si cu cele mai putin bune.
Nu inteleg etichetarile contextuale si generalizarile.
Nu. Nu inteleg.