Cioburi sfaramate

Mi se par fascinanti oamenii cand se cearta, cand sunt suparati, cand sunt furiosi, cand sunt nervosi, cateodata chiar si cand sunt usor mai mult alcolizati. Imi place acel moment de autenticitate, in care cad mastile, in care oamenii isi dau voie sa se exprime, sa fie ei insisi.

Sunt si acele momente cand ajung sa se spuna cuvinte ce amar de vreme au fost gandite si rasgandite, insa niciodata rostite.Se arunca cuvinte grele, cuvinte care dor si lasa urme, adeseori adanci, cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar adevarate. Mi se pare uimitor ca atunci cand se umple paharul ajung sa se reverse toate durerile, tristetile, neputintele si ranile de la inceputurile relatiei pana in prezent si daca interlocutorul nu ar riposta cumva, probabil s-ar ajunge si la cele viitoare.

Daca ai lasat un moment sa treaca, fara sa spui ce te-a durat, fara sa spui ce ai fi vrut, nu inteleg de ce este necesar sa rascolesti trecutul doar pentru a arunca cu noroi in celalalt. "Da ... dar si tu ai facut ... candva ... acelasi lucru." Cred ca cu totii gresim si oricat ne straduim, nu reusim sa fim perfecti si oricum nu tot timpul, nu pentru toata lumea.

Gresim chiar si atunci cand avem intentii bune, cand vrem sa-i facem celuilalt un bine, uneori chiar fara voia lui, atunci cand gandim si pentru altii, ce ar fi mai bine pentru ei, fara insa a le cere vreo parere in acest sens. Ne ranesc cel mai tare asteptarile pe care le avem de la ceilalti, sa fie acolo pentru noi, sa ne sustina, sa ne iubeasca, sa ne accepte, sa ne asculte ... neconditionat si mai ales oricand avem noi nevoie de acea persoana.

Doare cand ai nevoie de o anumita persoana si ea nu e disponibila pentru tine, pentru ca ai prins-o intr-un moment cand se ascunde in carapace si are nevoie si ea de ea. Uneori poti sa intelegi, alteori nu si chiar daca intelegi asta nu inseamna ca nu doare. Si chiar cred ca sunt moment in care chiar nu-ti pasa de cei din jurul tau ... sunt momente trecatoare, insa ele exista si sunt foarte sincere.


Cred ca oamenii se ranesc si se dezamagesc in mod constant intre ei, de cele mai multe ori impiedicandu-se de lucruri marunte, insa cu o anumita importanta pentru ei. Unii poarta cu ei bagajul adunat  in fiecare zi, zi de zi, in timp ce altii stiu cum sa lase micile momente sa treaca.


Cred ca te ajuta sa spui ce ai pe suflet. Cred ca uneori cand te doare spui lucruri care dor si gandesti lucruri care ar putea sa doara si mai tare cand sunt spuse. Dar dupa ce involburarea momentului trece, de ce le porti inca cu tine? Ori le rezolvi, ori le lasi sa plece.

Nu cred in prietenii cu fundament de mozaicuri de cioburi sfaramate si uneori, in viata nu ai butonul de UNDO.