Colaj

- Nu, nu ma trezi acum. Mai lasa-ma sa visez. Mai lasa-ma sa visez un pic.
- Curaj. Curajul de a lasa un alt suflet sa te vada gol pe dinauntru.
- La care se adauga un soi altoit de incredere.
- N-am apreciat niciodata momentele udate de lacrimi. Am fugit cat am putut de ele. Poate ca de fapt nici macar nu le-am inteles vreodata. Ce rost au ele? De ce curg? Unde se aduna si de ce se scurg?
- De cele mai multe ori oamenii se ascund in singuratate pentru a plange.
- Si ce se intampla cand plangi in preajma cuiva? Cand lasi pe cineva sa-ti aline zbuciumul interior ce se revarsa in torente zguduitoare ce par a fi salbatice cascade?
- Rataciri interioare. Izbucniri de prea plin, de prea mult, de prea puternic, de prea altfel. Intensitati neintegrate. Rascoliri neintelese. Deversari emotionale. Curatari interioare.
- De ce oamenii plang cand sunt singuri?
- ... de frica... frica de a fi deschis.
- Increderea este o forma de deschidere sau deschiderea este o forma de incredere?
- de ce te joci cu mine? cum e pentru tine?
- Creator de spatii. Creator de contexte in care ceilalti pot fi cu ceea ce simt si sa isi dea voie sa simta.

- Nu, nu ma maturiza acum. Mai lasa-ma, mai lasa-ma sa mai copilaresc un pic. Lasa-ma sa ma ascund de razele de soare in bratele tale.
- Alunec usor dintr-un vis in altul, calatorind prin lumi albastre.

- Nu ai incredere in mine.
- Nu, nu am. Ma pierd prea usor, prea repede, prea departe, prea intens cand sunt langa tine.

- Increderea e ca un cec in alb.
- Tu esti cea mai frumoasa parte din mine.
- Mi-e teama ca o sa ma trezesc si am sa descopar ca totu-i un vis.
- Deschide ochii. Sunt aici.
- Intalnesti oameni langa care descoperi parti necunoscute din tine.
- Imprieteniri de pitici rebeli. Fiecare cu ai lui, la urma urmei.

- Nu ma trezi, mi-e bine langa tine.

Increderea

Cercetata la lumina microscopului, definita din toate perspectivele posibile, privind efectele ei din toate unghiurile, increderea a reprezentat de-a lungul timpului un subiect deosebit de intrigant. In incercarile de abstractizare a termenului pentru a obtine o mai buna intelegere s-a pierdut din vedere, partea umana.

Increderea este cel mai de pret dar pe care il poti primi din partea unei persoane, cel mai delicat si in acelasi timp cel mai fragil.

de ce fragilitatea? ... pentru ca increderea absoluta se daruieste si se pierde singura data

de ce delicata? pentru ca e un sentiment, care daca e apreciat la adevarata lui valoare, e asemanator iubirii, daruindu-ti aripi sa plutesti...

de ce pretioasa? pentru ca increderea se castiga in timp, are nevoie de o perioada de incubare de lunga durata, apoi explodeaza in toata splendoarea ei.

Si totusi, de multe ori nu apreciem ceea ce ni se ofera, iar cei care daruiesc se inchid tacuti in urma ranilor primite, refuzand cu incapatanare sa se mai deschida.

De multe ori pierdem din vedere ca increderea presupune apreciere, respect si un sentiment sincer de prietenie.