I take back my power

Daca nu as fi regasit aceasta parte din mine, nu cred ca mi-as fi amintit vreodata ca exista. Am gasit-o ascunsa intre cateva melodii de mult uitate intr-un playlist din multe altele. E o parte pe care am invalidat-o constant, am crezut ca e ceva in neregula cu ea, am vrut sa o transform, sa o fac mai buna, mai frumoasa, mai total opusa decat este ea. De fapt, am vrut sa o distrug si sa o sterg complet din identitatea mea. Norocul meu ca nu mi-a iesit.

Bine, bine... totusi despre ce parte vorbesti aici? Ma refer la acea parte care simte, care simte si iubeste melodiile cu incarcatura emotional, care isi da voie sa coboare in orice stari pentru a-si gasi resursele creative, care se pierde in infinit si nedefinere, devenind una cu ceea ce face, acea parte care este visatoare si cu picioarele printre nori, care se lasa rascolita de armoniile vibrante ale suntelor, care ramane fascinata de un sarut care iti taie respiratia si se pierde total intr-o imbratisare.... partea mea sensibila, usor sau mai mult melancolica, totodata vulnerabila si de cele mai multe ori ramasa neinteleasa, uneori mai mult criticata.

Am vrut atat de mult sa fiu altfel decat sunt. Sa fiu intr-un fel in care as fi putut, in halucinatia mea, sa-mi ating anumite vise si dorinte mai repede. Vroiam cu atata incapatanare sa ma potrivesc in poza altor persoane.

Mi-am autosabotat autenticitatea si mi-am ciuntit singura aripile. Am facut acest lucru atat de bine, atat de perfect, incat am ajuns sa ma simt moarta si inerta pe interior. Eram atat de deconectata de mine in interior incat nimic nu mai facea sens la nivel emotional.

Mentalul stia foarte bine traseul pe care doreste sa mearga, insa lipsea complet energia emotionala, imi lipsea motivatia de a porni pe acest drum. E ca si cum te incapanezi sa convingi o masina sa te duca la capatalul celalalt al lumii fara benzina.

Vroaim sa ating echilibrul, insa nu echilibrul meu ci perceptia altor persoane despre cum ar fi echilibrul. Vroiam sa fiu puternica, insa asa cum vad altii o persoana puternica. Vroiam sa fiu tot timpul vesela si plina de energie. Nu-mi intelegeam caderile, nu vroiam sa le accept. O persoana puternica nu cade. O persoana puternica este mereu in actiune, nu are momente moarte in care nu face nimic. Vroiam sa fiu prezenta ... insa asa cum alte persoane percep prezenta. M-am criticat aspru pentru lacrimile care curgeau siroaie fara a putea face ceva pentru a le opri. Mi-am inghetat muguri imbobociti ai indragostirii, pentru ca nu e normal si logic sa te indragostesti de cineva la prima vedere. Vroiam sa fiu rationala, pragmatica, logica, ancorata in realitate.

Vroiam sa fiu cu totul altfel decat sunt. Am refuzat sa ma accept asa cum sunt. De fapt, nici nu ma mai vedeam. Care a fost impactul? Impactul a fost ca nimic din ceea ce-mi doream nu se intampla, iar pentru tot ce s-a intamplat, am consumat mult mai multa energie decat era necesar, m-am stresat ingrozitor si m-am pierdut pe mine.

Declicul s-a facut citind o carte, unde m-au izbit urmatoarele cuvinte: You’re hole, complete and perfect just the way you are right now! Mi-au mai trecut pe langa urechi de nenumarate ori, insa nu le-am inteles sensul pana acum. Tu nu esti actiunile tale. Ceea ce faci, poate fi bine sau rau, insa tu nu esti bun sau rau. Tu nu esti definit de actiunile tale. In momentul in care am inteles in adancul interiorului meu ca sunt intreaga, completa si perfecta chiar acum, fara sa mai fac absolut nimic, m-am descoperit pe mine si mi-am recapatat puterea pe care cu atata generozitate am oferit-o altora.

Tu esti intreg, complet si perfect exact asa cum esti in acest moment. Si asta e tot... restul sunt detalii...

Singurul lucru care m-ar fi putut opri, m-a lasat sa plec ...

Londra - orasul simtirii si al regasirii

Mi-am fumat plamanii in speranta ca o sa reusesc intr-un final fericit sa-mi ucid gandurile, gand cu gand; evident ca nu am reusit si acum se razbunda descotorisindu-se de mine.

Am vrut liniste. Aveam nevoie atat de mult de liniste.

Si am primit-o ... a venit la pachet cu o raceala si cu febra. Acum pot sa simt si nu pot sa gandesc. Ceea ce nu e tocmai rau. Chiar pot sa simt ... pot sa simt si mi se pare tare ciudat. N-am mai simtit demult atat de profund, cu toate simturile, cu toata fiinta, fara sa trec simtirea prin filtru gandurilor.

Vantul se joaca-n parul meu, aducand cu sine parfumul florilor de primavara. Pasarile ciripesc intrecandu-se in triluri melodioase. Privesc norii cum se joaca pe cer... nu i-am mai privit cu atata senitatea de cand eram copil. E atata liniste in interiorul meu incat aproape imi simt inima cum bate.

Am iesit sa-mi plimb corpul pe sub soare. Nu stiu exact incotro ma-ndrept sau unde merg. Probabil par usor pierduta ... intr-un fel poate chiar sunt ....doar m-am mutat din cap in inima, iar inima are propriul sau sistem de ghidaj.

O clipa de liniste, armonie si de beautitudine. E unul dintre acele momente unice cand nu mai simti nevoia de nimic, cand esti bine acolo unde esti, asa cum esti si cu cine esti, cand esti impacat cu tine si cu tot ce se intampla in viata ta. Pura prezenta vie.

Merg si totusi simt ca plutesc. S-a lasat usor inserarea.

Ma joc...

Daca as putea face orice ... cel mai mult mi-ar placea sa fiu:

• scarmanici de nori
  
• pictor de flori
• designer de fulgi de zapada
• plasator de fulgi de zapada in copaci
• modelator de turturi
• catarator pe curcubee
• scufundator in picuri de ploaie
• colorator de apusuri de soare

Dorinte

Privim rasaritul cum se scalda in culori printre nori, in timp ce in jurul nostru plutesc imbratisati fiorii iubirii. Un sarut. O imbratisare. Si lumea din jur incet dispare. Suntem un univers, un univers de lumina si culoare. Cuvintele curg in susuri de izvoare, imbatate de frumuseti nespuse. Cutremurate de aerul rece al diminetii simturile se trezesc din amortire.

Te privesc privindu-ma si ma privesti privindu-te! Ne ascultam cu ochii inchisi tacerea.

Daca ar mai ramane un sigur cuvant ... ce mi-ai spune?

Schimbari

Din cand in cand oamenii se schimba. Se produc niste schimbari fundamentale in nucleul lor interior, in centrul fiintei lor.

Din acel moment in care ai avut o experienta care a modificat ceva in tine, in modul in care privesti viata, in modul in care te privesti si te raportezi tu la tine, care a scos la lumina o parte din potentialul tau lantent, nimic nu mai este asa cum era. O data ce universul perceptiei tale s-a imbogatit cu o experienta de transformare puternica, nu va mai reveni niciodata la granitele initiale.

Am simtit acum un an jumate, aproape doi, ca iubirea va deveni una dintre valorile mele nucleu, insa nu am stiut cat de repede sau cat de tarziu se va instaura cu drepturi depline in locul pe care si-l avea alocat. I-am si mi-am dat timp.

Acum o saptamana, intr-un joc inocent de cunoastere, intr-un training, am tras o intrebare... Daca as fi un singur cuvant, as fi ...? Daca as fi un singur cuvant as fi iubire! Ce altceva as putea fi m-am intrebat tacut in gand? Nu i-am dat prea mare importanta... si a doua zi am tras aceeasi intrebare... Oare azi, cand sunt alte circumstante, as fi altceva... imi facea cu ochiul inspiratia... insa de undeva din strafunduri... iubirea urla la mine... cine esti, esti IUBIRE si asta e tot. Asta e totul.

Ieri, intr-un alt training, discutie despre valori ... Ce e cu adevarat important pentru tine? Iubirea ... dincolo de tot si de toate, cel mai important lucru pentru mine este iubirea. Si atunci, am inteles, ca iubirea a devenit valoare mea principala.

Mi-am adus aminte momentul in care acest element a aparut pentru prima data in viata mea. A aparut sub forma unui alt cuvant... se numea caldura. Intr-o zi de primavara, teleleu singuratic printr-un oras montan, am intrat intr-o gradinita. Vroiam sa ma interesez daca pot sa fac practica acolo. M-au lasat sa petrec cat timp vreau cu copiii si sa asist la activitatile pe care le desfasurau ca sa vad daca mi se potriveste sau nu. Am intrat intr-una dintre sali. Senzatia experimentata a fost de Guliver in tara piticilor... Eu statea in coltul usii si ma uitam la mogaldetele care misunau pline de energie ... unele ma priveau usor speriate, usor curioase, parca se intrebau... tu ce cauti aici? O copila a venit inspre mine... eu m-am lasat in jos, mi-am deschis bratele si ne-am imbratisat. Apoi a plecat. Si mai multe mogaldete au tabarat pe mine. Mogaldeata initiatoare s-a intors inapoi, m-am mai imbratisat o data si mi-a spus... esti calda! esti foarte calda!

Dupa aceasta experienta am simtit caldura ca fiind principala mea valoare, insa cuvantul nu parea sa cuprinda suficient de multe ca sa ma implineasca. Si timpul si-a lasat amprenta experientei. Am cunoscut noi oameni, oameni diversi si frumosi.

In Londra, am cunoscut o persoana care a reusit sa ajunga la mine, care m-a vazut dincolo de barierele mele, de frici si temeri, dincolo de neincrederi si comportamente neautentice. M-am intrebat cum de a reusit sa ajunga la mine ... ce anume avea deosebit de avea darul de a citi oamenii, de a le da putere si le creea fundamentul pentru ca ei sa se vada, sa-si vada potentialul si sa se increda in ei insisi? Raspunsul lui a fost simplu ... cine era el, la nivel de esenta este dragoste pura. Da... dragostea deschide chiar si cele mai inchise si incrancenate inimi.

Iar acum, cand fiinta mea acceptat iubirea ca valoare fundamentala, ma intreb cum se va schimba viata mea... In inima mea simt cum se naste primavara, cum totul in interior incepe sa renasca, cum urmele trecutului se sterg si noi incepuri sunt pe cale sa infloreasca.

E liniste in tacere. Si in tacere se asculta o dulceata delicata, dulceata simtirii. Inima mea e vie, e vie, vie! Si flamanda dupa experiente! Simt o foame nebuna sa devorez frumosul, sa ma bucur din plin de fiecare moment, de fiecare sunet, de fiecare imbratisare, de fiecare plecare, de fiecare om pe care il intalnesc, de tot si de toate!

A inceput o noua calatorie, o calatorie care ma duce spre portul meu... o calatorie in care nu-mi mai e frica ca daca apartin cuiva, imi voi pierde libertatea si pentru prima data "Draga mea Mali" imi suna atat de frumos...

Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii care m-au invatat sa iubesc, pentru toti oamenii care mi-au atins inima si mi-au gandilat simtire!

Un cautator de frumos si de trairi intense

Just dare