Naked

Cunoașteri fără cuvinte, senzații familiare, apropieri întâmplătoare, atracții magnetice, conexiuni vibrante. Dragostea la prima vedere este modul în care sufletele ce s-au iubit cândva, într-o altă viață sau mai multe, s-au înțeles să se recunoască atunci când drumurile lor se vor întâlni din nou.

Nu mai e nevoie de cuvinte pentru a spune ceea ce s-a mai spus demult. Sunt priviri ce spun cu mult mai mult. În momentele de tăcere te cuprind fiorii unei vagi aduceri aminte. Îmi tremură sufletul. Te simt. Sentimente confuze se coboară agale-n vale-n căutarea unei muze. Ne-am cunoscut de atâtea ori, acum, însă, doar te recunosc.

Un zâmbet, momentul în care atenția ți se mută din cap în inimă și se transformă în simțire. O clipă de deschidere de care inimile profită flămânde pentru a se reconecta într-o îmbrățișare oarbă.

Luna se odihnea în petale de lotus, legănându-se în valuri line. Frigul îi oglindea strălucirea simțurilor aprinse în noaptea clară. O adiere de vânt cald.

Hoții de frumos dezlegau farmecul unui mister. I-au sorbit din priviri goliciunea. I-au devorat fiecare ascunziș secret. I-au savurat frumosul.  Apoi au plecat mai departe în căutarea unei alte aventuri.

Alfabetul zmeuriciului

Armonie.
Bucurie.
Creativitate. Ca fel de a fi, de a trăi și mai ales de a găti.
Deschidere.
Eleganță. A simțirii. A unui final.
Flow. Conectarea prin deconectare.
Ghidușie. Cu iz de spiriduși, elfi și zânuțe.
Haotic. Ordinea ca mod de manifestare într-un spațiu atipic.
Iubire/Idee - înca nu s-a hotărât.
Încredere. De principiu.
Jucăuș. Prietenii pentru aventuri și savurat momente de simplitate și pură banalitate.
Libertate. Spațiul dintre mine și tine.
Magie. Praf de zânuțe - doar pentru cunoscători.
Naturalețe. O floare de nu mă uita.
Optimism. Deasupra norilor soarele întotdeauna strălucește, însă tu probabil știai deja.
Pasiune. Scântei efervescente.
Recunoștință. Pentru frumosul ce mă înconjoară.
Simplitate. Doar un filtru într-un spectru.
Ștrengărește. O inimă trăiește.
Tu. Atât... de simplu.
Uimire. Cu ochii mari și limpezi.
Visare. Sub nori pufoși de vată scărmănată.
Zâmbet.... ușor zăpăcit.

Noapte cu zanute

In noptile in care cerurile isi deschid portile zanutele isi pregatesc aripile pentru experiente pamantene. Plutesc lin in bataia vantului si se joaca cu poiurile. Sub atingerea picurilor reci de ploaie  isi ascut simturile. Se desfata in rasfaturi simple cu esente tari si parfum de liliac. Se imbata cu senzatii de seninatate din zambete cu straini schimbate. Intersectii de universuri paralele. Atingeri de ingeri rataciti pe meleaguri clandestine. Provocari in graba aruncate in pripa acceptate.

Tunetele se joaca in tonuri de culoare pictand cu fulgere-nfocate zarea. Se dezlantuie magia dansand cu gratie-n furtuna, suflete amorezate ce-si canta indelung iubirea. Fiori de placere gadila frunzele copacilor. Privitori mirati isi feresc privirea incercand in graba sa-si ascunda timid uimirea. Escapade si escalade curg in cascade. Filand emotii curiozitatea s-a pierdut in perceptii.

In linistea timpului, bucuria pare doar o simpla manifestare a profundei recunostinte pentru dragostea universala.

The secret garden of the soul

Fiintele nepamantene cu chip de oameni apar atunci cand te astepti cel mai putin. Au un dar aparte, acela de a iti tulbura sufletul din talpi pana in varful firelor de par. Langa ele te trec fiori ce-ti cutremura simtirea expandandu-i granitele cunoasterii. Sunt acei oamenii cu care dupa ce ai interactionat nu vei mai fi niciodata acelasi. Invaluiti intr-o aura de mister te lasa fascinat, plin de dor si de curiozitate.

Sunt oameni care ating intr-un anume fel de prima data cand le auzi vocea. Sunt oameni de care te indragostesti la prima vedere. Sunt oameni pe care ii indragesti din primul moment cand sufletele vibreaza pe aceeasi dimensiune a conversatiei. Sunt oameni de care te reindragostesti la fiecare interactiune. Sunt acei oameni pe care cu cat ii cunosti mai bine, cu atat ii iubesti mai mult. Sunt oameni langa care inimile canta.

Sub o masca puternica isi ascund atent sensibilitatea, pe care si-o dezvaluie uneori sub clar de luna plina. Lunatici visatori traind in stele, cuceritori bezmetici, calatori sihastri.

Fiintele nepamantene apar sub forma de momente. Nu stau in intervaluri, complexitati nedefinite ce le infraneaza libertatea. Fantomatice aparitii. Sa-i prinzi nu poti, sa stea nu vrei. Franturi de aripi ce ar lasa in urma doar o pana sau poate-n fulg. Indragostiti mereu de viata, cautatori neosteniti de vise, senzatii, experiente, baloane de heliu colorate.

... asculta si ai sa intelegi ... te vei indragosti de viata profund si iremediabil ... imi spuse ea fiinta, cu ochii ca sa vezi ... tot verzi ...

Franturi ... de frumos

Franturi de ganduri la intersectia dintre lumi. Nimic serios. Miros de ploaie si aceleasi flori de tei, difera din nou locatia. Adieri reci de vant cu sclipiri portocalii. In racoarea noptii ma retrag in cochilia cu metereze inalte si contemplu frumosul.

Frumosul are ochii verzi cu nuante albastre.
Frumoasa are ochii mari si gene lungi.
Frumosul are privirea delicata si buze moi de catifea.
Frumoasa se pierde in valdurile unei rochii vaporoase.
Frumosul are pasul ferm si atingerea fina.
Frumosul imi rascoleste sufletul gasindu-si un loc prea adanc in inima. A patruns prin intrarea secreta, a gasit cheia si acum se joaca strengar.
Frumosul provoaca simtiri cutremuratoare.
Frumoasa pluteste in pasi de dans.
Frumosul din apa are aroma de lotus inflorit.
Frumosul alearga noaptea, cutreierand stelele in drumu-i spre luna.
S-a imbufnat frumosul si sta imbufnat, refectand peisaje interioare. 

Schimburi de priviri aruncate in graba despartirii ce darama barierele simtiri. Reconectari fugare. Imbratisari tacute. La capatul curcubeului, frumosul saruta frumoasa.

Colectie de momente

Mergand pe un drum denumit generic viata, fiecare dintre noi tinde sa stranga diverse lucruri.Sunt lucruri pe langa care poate trecem, cu care poate ne intalnim care ne misca atat de profund, atat de intens incat alegem sa le luam cu noi mai departe in calatorie.  Unii dintre noi sunt colectionari infocati - de carti, de timbre, de poze, de vederi, de melodii, de idei, de experiente, de pietre, de scrisori, de flori uscate, de cate si mai si cate, gandite si negandite.

Daca as fi colectionar as arhiva arome, momente si esente de frumos.

Mi se pare halucinant de fascinante acele momente cand oamenii isi aprind stanteile din priviri, cand ceva din interiorul lor rezoneaza cu ceea ce se intampla in exterior in acel moment din viata lor atat de puternic incat sa produca miscari de placi tectonice in catacombele fiintei, cand cuvintele din exterior produc o schimbare in interior. Alunecari treptate de ziduri dinamitate.

Intr-un tinut linistit din apropierea Sibiului intunericul se desfata in triluri nocturne: streajina isi picura urmele ploii in siraguri de margele, consiliul brotacilor din balta a convocat adunare generala oracaind cu spor, de pe margine, greierii le tin isonul, un caine trezit din somn latra de bezmetic incercand sa-si faca glasul auzit, un animal neidentificat chitaie de zor.

Miroase a aer, a iarba proaspata si uda, a sfarsit de primavara, a racoare si a libertate. M-am cufundat intr-un sezlong, infofolita bine intr-o patura calduroasa. Privesc luminile ce palpaie in departare. Cu o noapte inainte cerul stralucea de stele si timpul parea sa se fi oprit in loc. Ma imbat cu o stare de bine.

Cele mai frumoase betii au cauza supradoza de fericire, de bine, de armonie, de liniste si frumos.

Ocupari de timp si spatiu

Din cand in cand iti mai aduce aminte ca ai uitat ceva, ceva ce poate odata era important. Din cand in cand, in noapte de-ntuneric, privesti stelele gonind in curbe cu viteza. Din cand in cand iti mai aduci aminte de senzatii si cate mii de amintiri incap intr-o singura aroma. Oameni langa care poti sa taci simtind privind acelasi orizont si oameni langa care poti vorbi intr-o dulce nesimtire, se perinda toti treptat prin ale vietii intervaluri. Miroase a iarba si a soare, miroase a ploaie si a nor, miroase a suflet calator.

Oare cum stii cand ai pierdut? Si ce inseamna, de fapt a pierde? Delicii culinare. Te ascult vorbind de-o vreme si inca te privesc mirata: Tu cine esti? Eu cine sunt? Intr-adevar, ne-am intalnit odata, si pari ca tu m-ai fi cunoscut candva, eu insa nu te recunosc, persoana ce se afla-n fata mea e mult schimbata.

Ce trecut frumos, ce fundament puternic, ce structura rezistenta, ispita persistenta. Ce prezent inocent, ce conversatii insipide, cat timp pierdut fara rost in cautarea timpului pierdut, naluci inexistente. Ce viitor frumos, tainice promisiuni, profunde legaminte, doar insipide amagiri.

Din cuvinte te-am creat, din cuvinte te distrug. Tema de gandire primita intr-o noapte: de-ai avea toata puterea din lume, ce ai face cu ea? ... ai distruge... Cumva, intr-un final distrugem, frumosul pe care poate din greseala l-am creat.

Si totusi, la ce bun un fundament stabil pe care nu mai construiesti nimic?