Disecarea unei raceli

- Buna ziua! Raceli aveti?
- De care doriti? Avem gripe, viroze, sinuzine, bronsite, faringite si altele cate mai poftiti!
- Atunci ... da-ti-mi, va rog ... una cu de toate!
- Cu tot cu nas infundat de nu veti putea respira noaptea, dureri de gat infioratoare, tuse pe mai multe game, tonuri si unisonuri, febra asezonata cu niste frisoane sa va zgaltaie din temelii, dureri de cap de nici nu veti mai putea gandi?
...
Oameni racesc. Din varii motive. Sau pur si simplu. Li s-a pus pata si s-au hotarat ca intr-o zi in loc sa faca bine, sa faca o raceala. Dupa ce racesc, primesc invariabil aceeasi intrebare:

- Cum ai racit?
- Ei! ... M-am straduit destul de mult! Era o bataie la coada de la magazin de nu iti poti imagina ...Nu ai sa ma crezi cand iti spun. Ultima raceala de pe raft era la super reducere de pret. Toata lumea se inghesuia. Insa nu m-am lasat pana ce nu a fost a mea ... si doar mea.

Apoi apar reactiile. Cele mai multe din categoria "ingrijoratului" si "sfatuitorului" - saracutul de tine, esti bolnav, trebuie sa stai in pat, sa te duci la doctor (cum poti sa te duci la doctor daca stai in pat ??? ... aaa... atunci cheama salvarea? ...mda), sa bei ceai, sa bei lichide, sa mananci, sa nu uiti sa-ti iei pastilele, sa nu iesi afara (daca nu ies afara cum ajung la doctor?), sa nu respiri aer rece. sa nu, sa nu ....

.. care se termina invariabil cu ... sa te faci bine! ... repede! Aaa ... NU! Un om bolnav cu siguranta isi propune sa ramana bolnav, de parca ar fi o stare care ii provoaca placere si in care ar vrea sa se balaceasca la nesfarsit.

Eu nu inteleg de ce se ingrijoreaza oamenii din jurul tau cand le spui ca ai racit. Nu e ca si cum ai fi la prima raceala din viata ta. Unii au mai multe raceli la activ decat anii din buletin. Inteleg partea cu sfaturile ... nu inteleg de ce ei nu inteleg ca dupa ce auzi acelasi lucru in repetate randuri, de la mai multe persoane ... cam singurul efect pe care o sa-l aiba este sa te oboseasca si sa te tracaseze. Nu e ca si cum nu ai stii ce sa faci. Uneori chiar nu poti sau nu iti vine sa faci acele lucruri, alteori refuzi cu incapatanare. Ori faci lucrurile de buna voie, ori le faci pentru ca esti silit de imprejurari, adica de o persoana binevoitoare care se ofera voluntar sa aiba grija de tine, sa-ti umple cana cu ceai, sa te pazeasca ca iti iei pastilele la ora stabilita, sa-ti faca de mancare si mai ales sa-ti accepte toanele de om bolnav caruia nimic nu-i convine.

Inteleg ca ceea ce se ascunde in spatele cuvintelor este faptul ca le pasa, ca se ingrijoreaza pentru tine, ca tin la tine si nu le este usor sa te vada in stari in care nu faci chiar atat de bine ... insa nu ar fi mai usor sa spuna aceste lucruri in cuvinte simple?

Si totusi, o raceala are si partile ei bune:

1. Uneori ai stari in care esti incapabil sa gandesti si atunci incepi simti.
2. Cand esti buimac, te trezesti privind anumite obiecte si timp de cateva secunde habar n-ai ce sunt sau ce trebuie sa faci cu ele - e ca si cum ai redescoperi lumea fara sa stii nimic despre ea. (ar fi interesant daca s-ar aplica si pentru oameni).
3. Se gaseste intotdeauna cineva care sa se asigure ca ai mancare gatita si ceai cald, macar pentru o perioada de timp.
4. Ai timp si pentru tine si pentru toate acele lucruri care au fost lasate in asteptare.
5. Poti sa dormi cat vrei si nimeni nu poate sa-ti zica nimic ... ai febra.

Cioburi sfaramate

Mi se par fascinanti oamenii cand se cearta, cand sunt suparati, cand sunt furiosi, cand sunt nervosi, cateodata chiar si cand sunt usor mai mult alcolizati. Imi place acel moment de autenticitate, in care cad mastile, in care oamenii isi dau voie sa se exprime, sa fie ei insisi.

Sunt si acele momente cand ajung sa se spuna cuvinte ce amar de vreme au fost gandite si rasgandite, insa niciodata rostite.Se arunca cuvinte grele, cuvinte care dor si lasa urme, adeseori adanci, cuvinte care de cele mai multe ori sunt chiar adevarate. Mi se pare uimitor ca atunci cand se umple paharul ajung sa se reverse toate durerile, tristetile, neputintele si ranile de la inceputurile relatiei pana in prezent si daca interlocutorul nu ar riposta cumva, probabil s-ar ajunge si la cele viitoare.

Daca ai lasat un moment sa treaca, fara sa spui ce te-a durat, fara sa spui ce ai fi vrut, nu inteleg de ce este necesar sa rascolesti trecutul doar pentru a arunca cu noroi in celalalt. "Da ... dar si tu ai facut ... candva ... acelasi lucru." Cred ca cu totii gresim si oricat ne straduim, nu reusim sa fim perfecti si oricum nu tot timpul, nu pentru toata lumea.

Gresim chiar si atunci cand avem intentii bune, cand vrem sa-i facem celuilalt un bine, uneori chiar fara voia lui, atunci cand gandim si pentru altii, ce ar fi mai bine pentru ei, fara insa a le cere vreo parere in acest sens. Ne ranesc cel mai tare asteptarile pe care le avem de la ceilalti, sa fie acolo pentru noi, sa ne sustina, sa ne iubeasca, sa ne accepte, sa ne asculte ... neconditionat si mai ales oricand avem noi nevoie de acea persoana.

Doare cand ai nevoie de o anumita persoana si ea nu e disponibila pentru tine, pentru ca ai prins-o intr-un moment cand se ascunde in carapace si are nevoie si ea de ea. Uneori poti sa intelegi, alteori nu si chiar daca intelegi asta nu inseamna ca nu doare. Si chiar cred ca sunt moment in care chiar nu-ti pasa de cei din jurul tau ... sunt momente trecatoare, insa ele exista si sunt foarte sincere.


Cred ca oamenii se ranesc si se dezamagesc in mod constant intre ei, de cele mai multe ori impiedicandu-se de lucruri marunte, insa cu o anumita importanta pentru ei. Unii poarta cu ei bagajul adunat  in fiecare zi, zi de zi, in timp ce altii stiu cum sa lase micile momente sa treaca.


Cred ca te ajuta sa spui ce ai pe suflet. Cred ca uneori cand te doare spui lucruri care dor si gandesti lucruri care ar putea sa doara si mai tare cand sunt spuse. Dar dupa ce involburarea momentului trece, de ce le porti inca cu tine? Ori le rezolvi, ori le lasi sa plece.

Nu cred in prietenii cu fundament de mozaicuri de cioburi sfaramate si uneori, in viata nu ai butonul de UNDO.

Atunci cand ...

Cand numerile clipele sa treaca si ele par sa se opreasca in loc...

Cand stai si privesti cum se scurge nisipul din clepsidra...
Cand stai suspendat in asteptare, in spatiul dintre un moment trecut si unul ce va fi sa se intample...
Cand nici cum-ul se intalneste cu nici cand-ul...
Cand drumurile se despart in loc sa se intersecteze ...

Cand peste agitatie se lasa un moment de liniste ...
Cand busola interioara isi gaseste intr-un final nordul ...
Cand simti cum fericirea iti curge prin vene, din varful degetelor de la picioare pana in crestetul capatului...
Cand sufletul ti se umple cu prea plinul din celalalt...
Cand cuvintele poarta in spate o incarcatura mai mare decat il poate cuprinde sensul...

Cand inveti sa iubesti iubind ...
Cand il gasesti pe celalalt nu in aproiere, ci in departare ...
Cand granitele simtirii se extind pe teritorii necunoscute inca ...
Cand visele prind iz de realitate ...
Cand o parte ranita din tine se vindeca scaldata in iubirea primita ...

Cand gandurile sunt reduse la tacere ...
Cand cuvintele isi pierd rostul ...

... un nou capitol este pe cale sa inceapa ...

Un pod de curcubeu

Intre doua lumi indepartate, din momente si culori de suflet, ei construiau un pod de curcubeu.

In fiecare noapte, cand inchide ochii, pe fire nevazute, incet ea se strecoara si in lumea visurilor lui coboara, iar el in vis ii prinde mana. Pe carari nestrabatute inca, curand ii poarta pasii, cutreierand valtoarea marelui oras. Apoi, se opresc o clipa. Sarutati de valuri si mangaiati de vant privesc in tihna un asfintit de soare ce se oglindea intr-o scoica. Iar timpul trece alene, de parca ar sta pe loc, caci n-are nici o graba, incremetit de tot.

In fiecare noapte, cand el inchide ochii, pe fire nevazute, coboara-n visul ei si ea ii prinde mana. Departe de marele ocean, prin lumi nestrabatute, curand ii poarta pasii. E liniste si armonie, inconjurati de lotusi cu al lor parfum suav. Intinsi in iarba, bricoleaza vise, cu aripi de dorinte-naripate cu-n curaj nebun.

Si asa, in fiecare noapte, intre doua inimi un pod de curcubeu se naste sa inconjoare lumea cu iubirea lor.

Cand ai timp ...

Cand ai timp, timpul se scurge mai molcom, trecand nepasator intr-o clepsidra de eternitate. Clipele se aduna in intervale de culoare. Cand ai timp, timpul dispare, pierzandu-se in zare.

Cand ai timp sa privesti, culcat in iarba, cerul si norii cum se plimba, unii mai lenesi, altii mai grabiti, preschimandu-se in forme faurite de imaginatie.

Cand ai timp sa-ti lasi ochii sa se piarda in ochii celuilalt fara sa-ti grabesti sau sa-ti intorci privirea.

Cand ai timp sa privesti soarele cum rasare in timp ce inoti in mare.
Cand ai timp sa ramai mai mult intr-o imbratisare inainte de o plecare grabita.
Cand ai timp de cartea lasata intr-o doara pe noptiera.

Cand ai timp pentru desenul demult inceput care am zace neterminat.
Cand ai timp sa asculti vantul cum se joaca printre crengi de copac uscate.
Cand ai timp pentru tine si lucrurile care ti sunt drage.
Cand ai timp sa spui toate cuvintele pe care vrei sa le rostesti.
Cand ai timp sa te bucuri de clipele trecatoare.
Cand ai timp sa-ti lasi inima sa bata in ritmul alteia.
Cand ai timp sa stai la povesti si sa asculti fara sa te simti grabit.
Cand ai timp sa zambesti, desi te simti trist.
Cand ai timp sa spui la revedere, desi te grabesti.
Cand ai timp sa spui noapte buna, in timp ce ochii ti se inchid de somn.
Cand ai timp sa raspunzi la un mesaj si sa dai un telefon.
Cand ai timp sa faci fluturi de hartie colorata.
Cand ai timp sa daruiesti momente speciale.
Cand ai timp sa te joci, sa te bucuri, sa explorezi, sa descoperi lucruri noi.
Cand ai timp sa-l oferi celorlalti fara sa ceri ceva in schimbi.
Cand ai timp sa cunosti frumosul dintr-un om frumos.

 ... "poate ca lucrurile nu sunt ceea ce par, insa nu sunt nici altceva"...

Cand ai timp intr-o zi in care pare ca mai nu ai timp ...

Nu inteleg.

Am unul dintre acele momente in care nu inteleg.

Nu inteleg de ce trebuie sa fim bine in fiecare zi din viata noastra.
Nu inteleg de ce atunci cand nu faci bine, iti pui pe buze un zambet chinui si spui ca esti bine cand te intreaba cineva ce faci, desi transmiti cu totul altceva.
Nu inteleg de ce e atat de greu sa spui ca nu esti ok, ca ai o zi proasta, ca treci printr-o perioada aiurea sau orice altceva se mai intampla prin viata ta. Nu trebuie sa dai detalii. Nu e musai sa/ca te plangi. Nu inseamna nimic. Este doar o comunicare informationala la nivel de cuvinte, la nivel de stare, daca persoana cealalta chiar e interesata de tine o sa te simta oricum.
Nu inteleg de ce ne ferim de ceilalti cand nu suntem in apele noastre.
Nu inteleg de ce e inconfortabil sa fi in preajma unei persoane care nu e ok in acel moment.
Nu inteleg de ce sa ne prefacem ca suntem altfel decat suntem.
Nu inteleg de ce ne e teama ca altcineva sa ne accepte asa cu totul, exact asa cum suntem, cu momentele bune si cu cele mai putin bune.
Nu inteleg etichetarile contextuale si generalizarile.
Nu. Nu inteleg.

Ploua. Au inflorit teii si isi imprastie in frig miresmele imbietoare. Parfumul lor se amesteca cu aromele timide ale iasomiei si al trandafirilor imbujorati. Discutii despre iubire ... in diverse contexte