Am incercat sa-mi controlez emotiile, senzatia de tremurat, sa-mi pregatesc cuvintele, sa nu ma-ncurc... fara sa stiu ca "incerc" provoaca o gaura emotionala ce iti fura energia.
Dupa fiecare aparenta reusita, nu faceam decat sa ma simt sfarsita. Am uitat ca pentru fiecare forta, exista o alta ce i se opune cu aceeasi intensitate.
Am vrut sa controlez singurul lucru care imi trada motivatia, singurul lucru care arata ca-mi pasa, ca ma intereseaza. Am vrut sa-l vindec ca si cand ar fi fost o boala.
Mi-era atat de teama de esec, mi-era atat de teama ca o sa te dezamagesc, nu intelegeam ca ma accepti asa cum sunt, nu intelegeam ca a pierde, cateodata, inseamna a castiga,
o fost doar o greseala de pozitionare, m-ai situat atat de sus, iar pe tine muult prea jos, m-ai transformat in ideal, iar mi-am intrat in rol, devenind de neatins.
Considerandu-ma Luceafar, m-am ridicat spre stele, imprumutandu-le raceala si-aroganta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu