marți, 28 mai 2013

Nu inteleg.

Am unul dintre acele momente in care nu inteleg.

Nu inteleg de ce trebuie sa fim bine in fiecare zi din viata noastra.
Nu inteleg de ce atunci cand nu faci bine, iti pui pe buze un zambet chinui si spui ca esti bine cand te intreaba cineva ce faci, desi transmiti cu totul altceva.
Nu inteleg de ce e atat de greu sa spui ca nu esti ok, ca ai o zi proasta, ca treci printr-o perioada aiurea sau orice altceva se mai intampla prin viata ta. Nu trebuie sa dai detalii. Nu e musai sa/ca te plangi. Nu inseamna nimic. Este doar o comunicare informationala la nivel de cuvinte, la nivel de stare, daca persoana cealalta chiar e interesata de tine o sa te simta oricum.
Nu inteleg de ce ne ferim de ceilalti cand nu suntem in apele noastre.
Nu inteleg de ce e inconfortabil sa fi in preajma unei persoane care nu e ok in acel moment.
Nu inteleg de ce sa ne prefacem ca suntem altfel decat suntem.
Nu inteleg de ce ne e teama ca altcineva sa ne accepte asa cu totul, exact asa cum suntem, cu momentele bune si cu cele mai putin bune.
Nu inteleg etichetarile contextuale si generalizarile.
Nu. Nu inteleg.

duminică, 26 mai 2013




Ploua. Au inflorit teii si isi imprastie in frig miresmele imbietoare. Parfumul lor se amesteca cu aromele timide ale iasomiei si al trandafirilor imbujorati. Discutii despre iubire ... in diverse contexte

joi, 23 mai 2013

Amintire

El arunca cu seninatate iluzii. Ea le prindea intr-o joaca.

Stiu ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, va veni timpul sa pleci ... cu totii plecam, chiar daca uneori ne mai si intoarcem. La plecare, te rog,  lasa-mi o poveste. O poveste doar a ta. Ceva ce sa-mi aminteasca doar de tine si de nimeni altcineva. Lasa-mi o emotie. Lasa-mi un cuvant care sa fie doar al tau. Lasa-mi ceva de care sa-mi aduc aminte. Lasa-mi o amintire draga. Lasa-ma sa nu te uit, cand prea mult timp se va asterne peste tine.

Sunt oameni care trec prin viata ta si nici macar nu-ti mai aduci aminte ca au pasit vreodata pe calea ta. Intersectii pasagere. Si sunt oameni care se pozitioneaza strategic printr-un gest fugar, Iti lasa o floare de hartie uscata, o nota de parfum aparte, un carlig de prins ganduri dezordonate, o piatra de rau slefuita, o imbratisare calda, un cuvant sau o intrebare buna. Sunt oameni de care iti aduci aminte mereu cu drag, oricat timp s-ar aserne peste ei.

Nimic nu-i real, totu-i doar un vis... trezeste-te! ii sopti usor noaptea.

joi, 2 mai 2013

Seri cu cântec de chitară


În foi de mână scrise își picura cu grație versurile ce se prelingeau în acorduri de chitară tristă. Cu vocea-i suavă purta sufletele fascinate prin propriile lor lumi nevăzute. În același ritm inimile vibrau bătând la unison. De departe o liniște profundă se instalase adanc printre șoapte. Lumini de lumânări aprinse în bătaia vântului de noapte dansau în pași de vals. Liliacul dat în floare răspândea în jur mireasme seducătoare.

Sunt nopți când spațiul și timpul își pierd dimensiunile concretului, când sensul și non-sensul se împletesc în joacă, când iluziile prind aripi de dorințe și se transpun în vise și totul pare a se întâmpla aievea, de nu știi de a fost vis sau realitate. Sunt oameni. Și sunt conexiuni. Conexiuni de oameni. Diferiți. Complecși și uneori ușor cam complicați. Senzații stranii, frumoase și răscolitoare, profund mistuitoare. Ți se pare că îi cunoști din totdeauna, deși i-ai întâlnit de-o clipă. E ceva în ei ce te intriga ... o privire, o inflexiune a vocii, o apropiere naturală, o profundă conectare. Se spune că unii dintre ei răspund la o chemare... la chemarea unui alt suflet pregătit să-i întâlnească.

Învăluiți în abur de mister, se întâlnesc în vise, pierzându-se în priviri tăcute sau stând la povești interminabile. Traversează depărtările mergând pe firele invizibile ale conexiunii inexplicabile ce-i unește ei și se cuibăresc unul în brațele celuilalt. Nu au nevoie de cuvinte să-și rostească în liniștea prea plină. Două spații ce se cufundă pur și simplu unul în celălalt, infuzând armonizări melodioase, explorând dimensiuni necunoscute. Încearcă de poți să le cuprinzi magia ... în zorii dimineții aburul cafelei va avea mereu un iz întrebător.