miercuri, 20 aprilie 2011

Londra - orasul simtirii si al regasirii


Mi-am fumat plamanii in speranta ca o sa reusesc intr-un final fericit sa-mi ucid gandurile, gand cu gand; evident ca nu am reusit si acum se razbunda descotorisindu-se de mine.

Am vrut liniste. Aveam nevoie atat de mult de liniste.

Si am primit-o ... a venit la pachet cu o raceala si cu febra. Acum pot sa simt si nu pot sa gandesc. Ceea ce nu e tocmai rau. Chiar pot sa simt ... pot sa simt si mi se pare tare ciudat. N-am mai simtit demult atat de profund, cu toate simturile, cu toata fiinta, fara sa trec simtirea prin filtru gandurilor.

Vantul se joaca-n parul meu, aducand cu sine parfumul florilor de primavara. Pasarile ciripesc intrecandu-se in triluri melodioase. Privesc norii cum se joaca pe cer... nu i-am mai privit cu atata senitatea de cand eram copil. E atata liniste in interiorul meu incat aproape imi simt inima cum bate.

Am iesit sa-mi plimb corpul pe sub soare. Nu stiu exact incotro ma-ndrept sau unde merg. Probabil par usor pierduta ... intr-un fel poate chiar sunt ....doar m-am mutat din cap in inima, iar inima are propriul sau sistem de ghidaj.

O clipa de liniste, armonie si de beautitudine. E unul dintre acele momente unice cand nu mai simti nevoia de nimic, cand esti bine acolo unde esti, asa cum esti si cu cine esti, cand esti impacat cu tine si cu tot ce se intampla in viata ta. Pura prezenta vie.

Merg si totusi simt ca plutesc. S-a lasat usor inserarea.

marți, 12 aprilie 2011

Ma joc...

Daca as putea face orice ... cel mai mult mi-ar placea sa fiu:
  • scarmanici de nori
  • pictor de flori
  • designer de fulgi de zapada
  • plasator de fulgi de zapada in copaci
  • modelator de turturi
  • catarator pe curcubee
  • scufundator in picuri de ploaie
  • colorator de apusuri de soare

luni, 11 aprilie 2011

Dorinte


Privim rasaritul cum se scalda in culori printre nori, in timp ce in jurul nostru plutesc imbratisati fiorii iubirii. Un sarut. O imbratisare. Si lumea din jur incet dispare. Suntem un univers, un univers de lumina si culoare. Cuvintele curg in susuri de izvoare, imbatate de frumuseti nespuse. Cutremurate de aerul rece al diminetii simturile se trezesc din amortire.

Te privesc privindu-ma si ma privesti privindu-te! Ne ascultam cu ochii inchisi tacerea.

Daca ar mai ramane un sigur cuvant ... ce mi-ai spune?

luni, 4 aprilie 2011

Schimbari


Din cand in cand oamenii se schimba. Se produc niste schimbari fundamentale in nucleul lor interior, in centrul fiintei lor.

Din acel moment in care ai avut o experienta care a modificat ceva in tine, in modul in care privesti viata, in modul in care te privesti si te raportezi tu la tine, care a scos la lumina o parte din potentialul tau lantent, nimic nu mai este asa cum era. O data ce universul perceptiei tale s-a imbogatit cu o experienta de transformare puternica, nu va mai reveni niciodata la granitele initiale.

Am simtit acum un an jumate, aproape doi, ca iubirea va deveni una dintre valorile mele nucleu, insa nu am stiut cat de repede sau cat de tarziu se va instaura cu drepturi depline in locul pe care si-l avea alocat. I-am si mi-am dat timp.

Acum o saptamana, intr-un joc inocent de cunoastere, intr-un training, am tras o intrebare... Daca as fi un singur cuvant, as fi ...? Daca as fi un singur cuvant as fi iubire! Ce altceva as putea fi m-am intrebat tacut in gand? Nu i-am dat prea mare importanta... si a doua zi am tras aceeasi intrebare... Oare azi, cand sunt alte circumstante, as fi altceva... imi facea cu ochiul inspiratia... insa de undeva din strafunduri... iubirea urla la mine... cine esti, esti IUBIRE si asta e tot. Asta e totul.

Ieri, intr-un alt training, discutie despre valori ... Ce e cu adevarat important pentru tine? Iubirea ... dincolo de tot si de toate, cel mai important lucru pentru mine este iubirea. Si atunci, am inteles, ca iubirea a devenit valoare mea principala.

Mi-am adus aminte momentul in care acest element a aparut pentru prima data in viata mea. A aparut sub forma unui alt cuvant... se numea caldura. Intr-o zi de primavara, teleleu singuratic printr-un oras montan, am intrat intr-o gradinita. Vroiam sa ma interesez daca pot sa fac practica acolo. M-au lasat sa petrec cat timp vreau cu copiii si sa asist la activitatile pe care le desfasurau ca sa vad daca mi se potriveste sau nu. Am intrat intr-una dintre sali. Senzatia experimentata a fost de Guliver in tara piticilor... Eu statea in coltul usii si ma uitam la mogaldetele care misunau pline de energie ... unele ma priveau usor speriate, usor curioase, parca se intrebau... tu ce cauti aici? O copila a venit inspre mine... eu m-am lasat in jos, mi-am deschis bratele si ne-am imbratisat. Apoi a plecat. Si mai multe mogaldete au tabarat pe mine. Mogaldeata initiatoare s-a intors inapoi, m-am mai imbratisat o data si mi-a spus... esti calda! esti foarte calda!

Dupa aceasta experienta am simtit caldura ca fiind principala mea valoare, insa cuvantul nu parea sa cuprinda suficient de multe ca sa ma implineasca. Si timpul si-a lasat amprenta experientei. Am cunoscut noi oameni, oameni diversi si frumosi.

In Londra, am cunoscut o persoana care a reusit sa ajunga la mine, care m-a vazut dincolo de barierele mele, de frici si temeri, dincolo de neincrederi si comportamente neautentice. M-am intrebat cum de a reusit sa ajunga la mine ... ce anume avea deosebit de avea darul de a citi oamenii, de a le da putere si le creea fundamentul pentru ca ei sa se vada, sa-si vada potentialul si sa se increda in ei insisi? Raspunsul lui a fost simplu ... cine era el, la nivel de esenta este dragoste pura. Da... dragostea deschide chiar si cele mai inchise si incrancenate inimi.

Iar acum, cand fiinta mea acceptat iubirea ca valoare fundamentala, ma intreb cum se va schimba viata mea... In inima mea simt cum se naste primavara, cum totul in interior incepe sa renasca, cum urmele trecutului se sterg si noi incepuri sunt pe cale sa infloreasca.

E liniste in tacere. Si in tacere se asculta o dulceata delicata, dulceata simtirii. Inima mea e vie, e vie, vie! Si flamanda dupa experiente! Simt o foame nebuna sa devorez frumosul, sa ma bucur din plin de fiecare moment, de fiecare sunet, de fiecare imbratisare, de fiecare plecare, de fiecare om pe care il intalnesc, de tot si de toate!

A inceput o noua calatorie, o calatorie care ma duce spre portul meu... o calatorie in care nu-mi mai e frica ca daca apartin cuiva, imi voi pierde libertatea si pentru prima data "Draga mea Mali" imi suna atat de frumos...

Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii care m-au invatat sa iubesc, pentru toti oamenii care mi-au atins inima si mi-au gandilat simtire!

Un cautator de frumos si de trairi intense

sâmbătă, 2 aprilie 2011