marți, 27 aprilie 2010

Dreaming



Intinsa-n iarba verde matasoasa, as sta sa numar norii care curg usor. Te-as provoca in soapta sa stam la panda sa privim cum ale florii petale se deschid. Iar apoi in miez de noapte, sub clar de luna plina sa ne ascundem printre stele.

Ma apropii, ma retrag, fug, alerg, ma rasucesc agale, apoi intr-un final ma-ntorc. Un joc de ipostaze, clarificare de intensitate. Ma intreb ... si uneori-mi raspunzi... Ma chemi.. dar nu te aud... Ma uit.. dar nu ma vezi... Te simt usor ... o adiere .. ma simti si tu ... taram de intalnire, o punte intre doua lumi.

Dor de asteptare, jocuri de lumini, stelute in priviri... fantastica inchipuire a unui gand macinat curand. Lasat in ale unui leagan unduiri fugi in zorii noptii...

duminică, 25 aprilie 2010

Am incetat sa ma ascund in spatele cuvintelor. Iar d-atunci un rand n-am scris.

duminică, 18 aprilie 2010


Am distrus de-atatea ori magia, captand-o in cuvinte. Si ma-ncerca acelasi dor de-a o risipi in litere. ... de data asta nu ... o sa las nespunsa a inimii zvacnire si a sufletului traire. Si totusi ma tenteaza sa-i dau o pata de culoare, un sunet de vioara, sa-i inteleg procesul...

joi, 15 aprilie 2010

Intrebarea nu e de ce nu am plecat... ci ce m-a determinat sa raman ...

M-am gandit sa-mi trimit convingerile la un training... Se pare ca s-au intors nevatamate.

Mi-am scos gandurile la plimbare. Le-am parasit langa un copac pe malul lacului, apoi s-au pierdut in valurile hipnotice ale vantului mangaind apa.

Nu mai am stare, nu mai am rabdare ... capteaza-mi. te rog, atentia mai mult de 5 minute...

luni, 12 aprilie 2010

“A human being is part of the whole called by us universe, a part limited in time and space. We experience ourselves, our thoughts and feelings as something separate from the rest. A kind of optical delusion of consciousness. This delusion is a kind of prison for us, restricting us to our personal desires and to affection for a few persons nearest to us. Our task must be to free ourselves from the prison by widening our circle of compassion to embrace all living creatures and the whole of nature in its beauty.”

Einstein
muguri aproape infrunziti, aproape infloriti, paduri aproape inmiresmate, revigorant de proaspete, atinse de un fior de primavara si o mangaiere inca rece dar familiara de iarna...le-am putut simti pe toate...
Alexa

joi, 8 aprilie 2010

Simplu sau complicat?



De copii, suntem învatati sa apreciem lucruri pentru care depunem un anumit efort pentru a le obtine. Apoi, in timp ne obisnuim sa apreciem acele lucruri pentru care trebuie sa asteptam un timp pana sa le obtinem sau cele care implica o competitie, o lupta. In final suntem tentati sa credem ca satisfactia este mai mare in acest fel sau doar exista iluzia ca satisfactia este pe masura efortului depus....

Insa, oare chiar asa se intampla?

Iti doresti ceva sau pur si simplu iti setezi un obiectiv. Initial este o dorinta pura, care are la baza intentia ca obtinerea acelui lucru te va face fericit. Pe parcurs, investesti energie, pui suflet in ceea ce faci. Uneori ai satisfactii, alteori ai parte de dezamagiri. Cateodata dai parti din tine pe care nu le mai primesti inapoi niciodata, alteori primesti ceva la care nu te-ai asteptat. Pe masura ce te apropii de final de simti din ce in ce mai obosit.

Se spune ca nu destinatia este neaparat scopul, ci capacitatea de a te bucura de calatorie... Dar ce faci atunci cand calatoria este atat de obositoare incat nu mai esti capabil sa te bucuri de finalitate, de faptul ca ai ajuns acolo unde ti-ai propus?

Cand drumul e complicat, calatoria nu mai este un scop, obiectivul se transforma intr-o reduta care trebuie cucerita. Si la fel ca un razboinic dupa ce a castigat o batalie, iti vei dori o alta tinta pe care sa o dobori.

Cand e complicat, satisfactia se manifesta la nivelul ego-ului si de cele mai multe ori sentimentul e de scurta durata.

Ce se intampla cu lucrurile simple? Cu cele daruri, care de obicei trec neobservate și care pana la urma adune creeaza frumusetea care ne-nconjoara? Cu micile gesturi care ne infloresc un zambet pe chip atunci cand ne asteptam cel mai putin? Sau cu cele mai mari oferite din tot sufletul cu naturalete atat de fireasca incat par a fi binemeritate? De cele mai multe ori le consideram cuvenite si uitam sa multumim pentru ele.

Cand lucrurile sunt simple, sufletul se linisteste si incepe sa straluceasca timid. Cand ai starea de liniste interioara creste si capacitatea de a te bucura, de creea lucruri noi si dorinta de a darui mai mult, exista un fel de armonie si conexiune intre tine si restul elementelor.

Cu totii ne dorim sa fim fericiti si sfarsim prin a ne complica inutil existenta prin maruntisuri care ne fac nefericiti... Se poate spune ca suntem niste sabotori excelenti!!!

Prin urmare alegem sa fie simplu sau complicat?

luni, 5 aprilie 2010


"Necunoscutul era din nou in fata mea, vast insorit, fascinant, indragostit de mine si gol ... L-am simtit umplandu-mi pieptul. Muzica lui era asemanatoare cu cea care ma cucerise si altadata... Si m-am lasat dus de valurile vantului..."

duminică, 4 aprilie 2010

Miraj

Mi-as dori pentru o clipa sa pot da timpul inapoi... sa te mai vad zambind o data cu fata scaldata in razele soarelui, cu ochii limpenzi ca adancurile marii... As vrea sa mai simt o data ce-am simtit atunci, demult ... senzantii neintelese si incerte... cand totul era clar si in acelasi timp confuz.

As vrea sa mai privesc culorile apusului asuns sub norii cenusii. Sa mai respir o data acea liniste profunda ce-mi inunda simturile, amentindu-mi gandurile. As vrea sa regasesc aceea amintire in miile de amintiri acumulate de-a lungul timpului, ce pare acum sa-si fi pierdut dimensiunile...

Mi-e dor aceea senzatie de siguranta absoluta, de atemporalitatea resimtita-n preajma ta ... de acel miraj efemer ca totul e posibil...

Ma-ndrep acum cu ochi carpiti de somn... ce-a fost miraj si ce a fost intr-adevar? Imagini, sunete, senzantii mi se perinda prin simtiri centrifugate. Totul pare a se fi intamplat in alta viata... Ma intreb in viata cui?

Alunec prin florii infloriti pierdut si fara scop, ma bucur de a lor mireasma... si totusi eu incotro ma duc? Fara forma, fara gand, alerg pe nori poznasi, ma-ntrec cu-n pescarus in zbor.. eu cine sunt?

Mi-e dor de-o amintere.. de amintirea cui ma-ntreb?

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Un sentiment profund de ratacire. Fiori inghetati ce se plimba navalnic prin fiecare artera. O barca fara vasle si fara vele navigand pe marile oceanului.

Cum iti dai seama daca ceea ce faci e bine sau rau? Daca e potrivit sau nu? Daca corespunde sau nu cu asteptarile celuilalt de la tine? Raspunsuri nesemnificative... doar niste cuvinte negre aruncate pe o goala alba...

Uneori e necesar sa renunti la ceva pentru a face loc in viata ta la ceva nou. Iar a renunta implica sa scoti din suflet, din inima, din minte, din amintiri, din simtire, din ganduri, din proiectii.

Alteori nu conteaza atat de mult ceea ce faci, ci cum faci acel lucru... cata atentie, dedicare si suflet ii oferi...