Mi-as dori pentru o clipa sa pot da timpul inapoi... sa te mai vad zambind o data cu fata scaldata in razele soarelui, cu ochii limpenzi ca adancurile marii... As vrea sa mai simt o data ce-am simtit atunci, demult ... senzantii neintelese si incerte... cand totul era clar si in acelasi timp confuz.
As vrea sa mai privesc culorile apusului asuns sub norii cenusii. Sa mai respir o data acea liniste profunda ce-mi inunda simturile, amentindu-mi gandurile. As vrea sa regasesc aceea amintire in miile de amintiri acumulate de-a lungul timpului, ce pare acum sa-si fi pierdut dimensiunile...
Mi-e dor aceea senzatie de siguranta absoluta, de atemporalitatea resimtita-n preajma ta ... de acel miraj efemer ca totul e posibil...
Ma-ndrep acum cu ochi carpiti de somn... ce-a fost miraj si ce a fost intr-adevar? Imagini, sunete, senzantii mi se perinda prin simtiri centrifugate. Totul pare a se fi intamplat in alta viata... Ma intreb in viata cui?
Alunec prin florii infloriti pierdut si fara scop, ma bucur de a lor mireasma... si totusi eu incotro ma duc? Fara forma, fara gand, alerg pe nori poznasi, ma-ntrec cu-n pescarus in zbor.. eu cine sunt?
Mi-e dor de-o amintere.. de amintirea cui ma-ntreb?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu