De copii, suntem învatati sa apreciem lucruri pentru care depunem un anumit efort pentru a le obtine. Apoi, in timp ne obisnuim sa apreciem acele lucruri pentru care trebuie sa asteptam un timp pana sa le obtinem sau cele care implica o competitie, o lupta. In final suntem tentati sa credem ca satisfactia este mai mare in acest fel sau doar exista iluzia ca satisfactia este pe masura efortului depus....
Insa, oare chiar asa se intampla?
Iti doresti ceva sau pur si simplu iti setezi un obiectiv. Initial este o dorinta pura, care are la baza intentia ca obtinerea acelui lucru te va face fericit. Pe parcurs, investesti energie, pui suflet in ceea ce faci. Uneori ai satisfactii, alteori ai parte de dezamagiri. Cateodata dai parti din tine pe care nu le mai primesti inapoi niciodata, alteori primesti ceva la care nu te-ai asteptat. Pe masura ce te apropii de final de simti din ce in ce mai obosit.
Se spune ca nu destinatia este neaparat scopul, ci capacitatea de a te bucura de calatorie... Dar ce faci atunci cand calatoria este atat de obositoare incat nu mai esti capabil sa te bucuri de finalitate, de faptul ca ai ajuns acolo unde ti-ai propus?
Cand drumul e complicat, calatoria nu mai este un scop, obiectivul se transforma intr-o reduta care trebuie cucerita. Si la fel ca un razboinic dupa ce a castigat o batalie, iti vei dori o alta tinta pe care sa o dobori.
Cand e complicat, satisfactia se manifesta la nivelul ego-ului si de cele mai multe ori sentimentul e de scurta durata.
Ce se intampla cu lucrurile simple? Cu cele daruri, care de obicei trec neobservate și care pana la urma adune creeaza frumusetea care ne-nconjoara? Cu micile gesturi care ne infloresc un zambet pe chip atunci cand ne asteptam cel mai putin? Sau cu cele mai mari oferite din tot sufletul cu naturalete atat de fireasca incat par a fi binemeritate? De cele mai multe ori le consideram cuvenite si uitam sa multumim pentru ele.
Cand lucrurile sunt simple, sufletul se linisteste si incepe sa straluceasca timid. Cand ai starea de liniste interioara creste si capacitatea de a te bucura, de creea lucruri noi si dorinta de a darui mai mult, exista un fel de armonie si conexiune intre tine si restul elementelor.
Cu totii ne dorim sa fim fericiti si sfarsim prin a ne complica inutil existenta prin maruntisuri care ne fac nefericiti... Se poate spune ca suntem niste sabotori excelenti!!!
Prin urmare alegem sa fie simplu sau complicat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu