sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Prietenii tai nu sunt ai tai

Un lucru des intalnit printre parinti este sa-si considere copii un fel de lucru personal, care le apartine, asupra caruia au drepturi. Pentru ei, tu vei reprezenta un copil toata viata, indiferent de varsta.

De fapt, copilul tau nu este al tau, este doar un musafir care a sosit in viata ta, sta o perioada, se bucura de ospitalitatea oferita, apoi pleaca.

La fel sunt si prietenii, prieteneii tai, nu sunt ai tai. Sunt un dar pe care il primesti, un dar pe care ei au ales sa ti-l ofere tie.

Prietena ta sau prietenul tau nu este o proprietate personala pe care sa o verifici tot timpul, s-o "interoghezi"despre tot ce face si care trebuie sa-ti dea constant raportul..

Fiecare persoana are viata ei, iar uneori vietile noastre se intersecteaza. Fiecare are libertatea de face ce vrea intr-un an anumit moment. Responsabilitatea este un angajament pe care putem sau nu sa ni-l asumam. Petrecem o perioada impreuna, apoi ne vedem fiecare de drumul nostru.

Bucura-te de fiecare clipa.

Bine ca exista si oameni care nu-mi dau in cap in mod sistematic.

marți, 27 ianuarie 2009

Echilibru I

De ce ti-e frica nu scapi... sau de ceea ce fugi... am ocolit fizica si m-am fofilat exemplar pana cand m-a pocnit cu desavarsire. Totul in jur se rezuma printre altele la fizica.
Corpurile cu intensitati magnetice opuse... se atrag.
Contrariile se atrag.
Opusul unui lucru cunoscut atrage prin gradul de necunoastere, de mister, o vraja de mister ce te imbie sa-l descoperi. Iar a cunoaste devine o explorare aventuroasa. (totusi opus fata de ceva cunoscut nu e total necunoscut... poate fi si asta... dar e o varianta prea putin ofertanta).
Asemanarile se resping... doar multi dintre noi traim cu impresia ca suntem unici si irepetabili. Cum sa accepte orgoliul tau atent construit o alta persoana asemeni tie in preajma lui?
Si totusi, 2 persoane asemanatoare pot forma o stare de echilibru. Un corp in echilibru nu evolueaza.

Un contrar si o contrara intr-o continua miscare in cautarea echilibrului, vor fi in permanenta evolutie. Echilibrul atins in unele puncte este unul instabil, mai degraba o stare de armonie. Iar firile lor tumultoase vor cauta noi modalitati de exprimare ce conduc la noi echilibre pasagere.

Imi caut contrarul plin de asemanare. (Da! Daca am de ales intre 2 variante, o voi creea pe a 3)

Trista concluzie. Trista ora tarzie din noapte.

Invatatul dauneaza grav sanatatii.

luni, 26 ianuarie 2009

Frici

Mi-e frica sa dorm....

1. Faza I. Teama de a pierde starea de pluti pluti
2. Faza II. Teama de vise
3. Faza III. Teama de sentimentul trezirii. De constientizare a realitatii. Distingerea realului de ireal.
4. Faza IV. Teama de intuneric

numar stelele de pe pereti in asteptarea diminetii

duminică, 25 ianuarie 2009

Bilant



I went through hell and now i'm rising.

Realizari 2008:

  • distrus sistem nervos
  • inceput de distrugere vedere
  • i killed my heart

Realizari 2009:
  • continuare distrugere organism .. dar cu masura
  • inceput de punere pe picioare
  • au inceput sa se vindece ranile
  • realizare planuri pe termen lung
  • vorbit in fata a 160 de oameni
  • am recunoscut ca am gresit :)) constiinta-mandrie 1-0
  • incep sa zambesc...

Da, mai am momente in care ma plimb confuza, pe drumuri pline de ceatza deasa. Mai am momente in care astept sa ating fundul oceanului ca sa prind putere sa-mi iau avant sa ma ridic spre suprafata.
Plutitul meu aerian, coordonat de inertie, incepe sa prinda directii, firave inca... dar fiecare copac, la inceput a fost un firisor de planta.
Imi schimb sistemul de referinta din exterior spre interior. Poate o sa mai fiu haos o perioada... dar incep sa devin ordonata (mersi Andy)...

vineri, 23 ianuarie 2009

Cipi style

Uită-te la tot ce este în jurul tău, în interiorul tău... totul se poate distruge, totul poate să ia forma unui paradis... dar ceea ce poţi da tu... asta e magia... Niciodată nu o voi înţelege sau să o pot controla... numai să o dau pot

Vrei puţin sprijin pe drumul tău ... nu îl poţi înţelege şi nu te poţi înţelege pe tine... Ce să faci ? De unde să porneşti ?

Porneşte de la a împărţi cu cineva drag tot ceea ce ai şi restul va veni de la sine. Nu încerca să înţelegi, pur şi simplu fă-o !

Cipi

marți, 13 ianuarie 2009

Spune-mi ceva frumos...

O pasiune “începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.”

Ii zarise chipul trist. A rupt o floare. S-a apropiat cu fugind cu pasi-i mici de copil. L-a tras usor de maneca . Nu si-au spus nici un cuvant. Doar s-au privit. O lacrima s-a pravalit din ochii lui albastrii. Iar ea a fugit.

Ceea ce face o fapta extraordinara este sufletul pe care il pui. Ceea ce face o viata sa fie extraordinara este dragostea pe care o traiesti.— Mark Sanborn

Cel mai frumos lucru e sa privesti oamenii inflorind sub caldura umbrei increderii tale in ei.
.... stiai din totdeauna directia, astepta ascunsa in tine sa o descoperi

luni, 12 ianuarie 2009

c: sunt cu un pas inaintea gandurilor tale
s: vezi k te calc
c: de care calc?
s: de menta

Detalii nesemnificante care fac deliciul unei zile.
Am cunoscut demult un negustor de inimi. Recent am facut un troc i-am cedat inima si in schimb mi-am recapatat linistea. Mai nou echilibrul.
Intr-o noapte am gasit directia.
Ieri am gasit ratacit zambetul.
Azi am regasit senzatiile.

Cat de bine e in zilele de om obinuit, cu ocupatii obisnuite. Ce fermecator poate fi uneori banalul... si ce dor mi-a fost sa-l transform intr-o poveste.

O sa ajung visator profesionist... din cate moduri de a imbratisa o persoana.. care ti-e cea mai draga?

joi, 8 ianuarie 2009

Observatii

M-am intors inapoi dupa un timp de colindari prin zapada. M-a intampinat neprietenos acelasi frig pe care l-am lasat la plecare. Acelasi aer de primavara-tomnatica. Aceeasi goliune a naturii uscate. Incerc sa-mi dau seama daca tristetea pe care o simt in aer, nu se afla de fapt in sufletul meu.

Oameni agitati decoreaza strazile, se grabesc mereu in goana lor nebuna sa ajunga spre nicarieri. Si cat de mult pot sa vorbeasca uneori... mult, tare, cuvinte de fara forma, banalitati reci ce acomanieaza frigul de afara. Ma ascund in marea unor ochi albastrii de copila. Ii zambesc. Imi zambeste timid. Se uita lung la mine, apoi isi trece gheozdanelul pe un umar... ii zambesc intelegator.. apoi il schimba pe ambii umeri (intelesese ca nici ghiozdanul meu nu statea bine in aceea pozitie).

Ma bucur de soare. As vrea sa-i strang caldura, sa pot sa radiez, stergand cu guma tristetea din jur. Nu.. sufletul meu nu e trist... De fapt, s-a ascuns intr-un cub de gheatza. Studieaza realitatea din coltul lui de observator impartial. S-a schimbat ceva... nu stiu ce.. nici nu mai conteaza... zambesc si rad in nestire.

Un chip in reflectia unui geam. Imi pare atat de cunoscut, dar totusi are un aer strain. Nu l-am mai vazut pana acum... o sa-l privesc cu luare aminte... o sa-i descos trasaturile.. sa aflu cine e ...


un fel de eu, si totusi nu eu