marți, 27 ianuarie 2009

Echilibru I

De ce ti-e frica nu scapi... sau de ceea ce fugi... am ocolit fizica si m-am fofilat exemplar pana cand m-a pocnit cu desavarsire. Totul in jur se rezuma printre altele la fizica.
Corpurile cu intensitati magnetice opuse... se atrag.
Contrariile se atrag.
Opusul unui lucru cunoscut atrage prin gradul de necunoastere, de mister, o vraja de mister ce te imbie sa-l descoperi. Iar a cunoaste devine o explorare aventuroasa. (totusi opus fata de ceva cunoscut nu e total necunoscut... poate fi si asta... dar e o varianta prea putin ofertanta).
Asemanarile se resping... doar multi dintre noi traim cu impresia ca suntem unici si irepetabili. Cum sa accepte orgoliul tau atent construit o alta persoana asemeni tie in preajma lui?
Si totusi, 2 persoane asemanatoare pot forma o stare de echilibru. Un corp in echilibru nu evolueaza.

Un contrar si o contrara intr-o continua miscare in cautarea echilibrului, vor fi in permanenta evolutie. Echilibrul atins in unele puncte este unul instabil, mai degraba o stare de armonie. Iar firile lor tumultoase vor cauta noi modalitati de exprimare ce conduc la noi echilibre pasagere.

Imi caut contrarul plin de asemanare. (Da! Daca am de ales intre 2 variante, o voi creea pe a 3)

Trista concluzie. Trista ora tarzie din noapte.

Invatatul dauneaza grav sanatatii.

Niciun comentariu: