joi, 18 noiembrie 2010

Sunt si parca nu sunt decat un cantec surd pierdut intr-o raza de vant. Ma simt pierdut intr-o lume pustie. Si totusi incep sa ma regasesc incet sub adieri racoroase de soare. Un zambet infloreste suav in colturile buzelor inghetate. Privesc frumosul oglindindu-se-n apa si pentru prima data frumosul pare sa ma priveasca inapoi cu scanteieri posnase.

luni, 1 noiembrie 2010

Simple calatorii

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare? E doar una dintre intrebarile care imi este draga ... probabil datorita potentialului ei de a obtine o gama atat de variata de raspunsuri... sau poate ca pana acum ceva vreme habar n-aveam raspunsul la ea.

O curiozitate. Un pas. O plimbare. O calatorie. Un zambet. Putina caldura. Intrebari fara raspuns. Cata ceata!!! Am plecat pe un drum necunoscut fara harta. Am ratacit strain si singur pe drumuri nestrabatute. M-am ratacit incercand sa ma gasesc.

Mi-am provocat limitele colinand hai-hui poteci singuratice ducand spre cascade inspumate. Si astfel am descoperit ca sunt indragostita definitiv si irevocabil de natura. Am simtit din nou culorile toamnei dupa o lunga perioada in care nimic nu parea sa sa-mi mai atinga sufletul. Am respirat marea de nuante portocalii incadrata de verde crud, invaluita in susurul vartejelor de apa, pazita de inaltul stancilor. Si am descoperit un tovaras de calatorii in bataile speriate ale inimii cand ceata s-a coborat in jurul meu.

Cat de prezenti devenim cand teama de cuprinde corpul!!! Cate puteri se activeaza cand instinctul de supravietuire intra la control. Si cate lucruri trec neobservate cand focusul este setat doar pe sentimentul de siguranta.

A fost primul drum pe care am mers singura, singura in exterior, tot timpul insotita in interior.

Cand o sa fiu mare o sa ma fac calator. Un calator visator!!! Sau poate o sa fiu un explorator.. un explorator de vise indeplite si vise pe cale sa devina realitate.

Belive that dreams come true, because they do!!!