marți, 17 aprilie 2012

Usor pustiu

Se asterne inserarea. Alerg, grabindu-ma sa mai prind o geana de lumina. E atata liniste in jur si marea calma urla a pustiu. Privesc albastrul infinit si infinitul nu mai pare prea departe. Privesc in jur si marea-mi pare mult prea mare, cu mult prea mare pentru un singur om. M-am hotarat. Nu mai vreau o insula pustie nici macar pentru o saptamana de vacanta. Vreau oameni. Vreau oameni calzi cu care sa poti sa schimbi o vorba. Se lasa usor frigul si nasul mi-l ingheata.

Un puzzle cu piesele amestecate. Veniri, plecari, oameni, drumuri, concepte, instrumente, prieteni, iubiri, foste iubiri, aventuri, viitoare amorezari, reintoarceri, zambete, lacrimi, tristete, bucurie. Lumea e in continua schimbarea, viata isi continua cursul fara tine si nici macar nu-ti simte lipsa.

Fragmentari de viata. Cand viata ti-e impartita intr-un excel pe saptamani, cand timpul ti-l petreci in locuri cu nume ciudate de care nu foarte multa lume a auzit, faci in asa fel incat oriunde ai fi, acolo unde esti sa te simti acasa. In fiecare saptamana pleci pe un alt drum, spre alte intamplari, noi peripetii, noi prietenii si oameni inca necunoscuti. Deschizi suflete si facilitezi cunoasteri. Apoi te intorci acasa, te intorci in acel loc familiar. Te intorci, doar ca sa descoperi ca nimic nu mai e la fel, in timp ce tu ai fost plecat, timpul si-a lasat amprenta si o iei de la inceput, sa construiesti pe ce-ai lasat in urma. Apoi pleci din nou si iarasi te intorci.

Si te trezesti confuz intr-o zi mofluza ca nu mai stii de unde, cum sa o apuci – tu nu mai esti, cel care erai si nici macar de regasit nu te mai regasesti acolo unde candva te regaseai, ceea ce iti placea odata acum te lasa rece, iar ceea ce-ti doreai cu atata ardoare, si-a pierdut candoarea. Te intrebi cand oare a zburat si frigul, cand au inflorit copacii, unde a trecut timpul?

Reinventari constante, oameni trecatori – mi-e dor de o doza de stabilitate, dar unde sa ma ascund acum, cand nimic nu mai e asa cum a fost odata si nici macar nu stiu daca as mai vrea sa fie?

Privesc verdele cu flori, respir adanc si imi repet: ”mai ai rabdare, mai ai rabdare”.