Mi-am frant inima de atatea ori si totusi in adancul sufletului continuam sa sper. Am murit pentru ultima oara.
Visele nu se indeplinesc. Sunt doar o vraja a noptii ce se topesc sun lumina diminetii. Sunt un ideal, iar idealurile nu sunt tangibile.
M-am incapatanat atat de tare sa demonstrez ca am dreptate, ca pana la urma va fi ca mine, ca eu stiu, iar tu te inseli. Aveai dreptate, alergand dupa un anumit vis, nu am facut altceva decat sa ma ranesc, in repetate randuri. Recunosc ca am gresit, recunosc ca ai avut dreptate, uneori ma mai insel.
As vrea sa cred aceste randuri, as vrea sa cred ca am reusit sa sting orice licarire a sentimentului. Imi simt sufletul mort si ochii vii. Ii invat sa zambeasca. Oare isi va da cineva seama ca dincolo de privire nu mai e nimic?
Privesc jocul fulgilor nea. Ce viata scurta au. Si totusi fericiti.
Nu. Visele sunt doar vise. Si nu devin realitate!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu