Constientizare

Nu ma lasa sa fiu capos. Nu am tot timpul drepatate in incapanarea mea.
Fug de ceea ce vreau. Iar teama de respingere e mai puternica decat impulsul de a actiona.
Ma intrebam uneori de ce anumitor persoane, care mi imi sunt dragi, le e greu sa se apropie de mine. Cum sa te apropii de un arici, care in momentul in care ajungi in spatiul lui personal, scoate tepii?
Cum sa iti explic ca eu imi manifest afectiunea prin pumni? Iar intepaturile sunt modul meu de a arata ca imi pasa de ce imi zici. Sub primul impuls, am tendinta sa te atac, pentru ca ma simt atacata.
Discutie fugara cu o persoana draga la telefon.. ”da.. dar eu nu sunt capabil sa-ti ofer ce ai tu nevoie”. Eu in gandul meu... da.. stiam. D-asta vroiam sa renunt la tine. In egoismul meu orientat doar catre mine nu mi-am dat seama ca si el avea nevoie de mine, la fel de mult cum aveam eu nevoie de el.
Detasandu-ma de context, m-a traznit o idee... tu nu poti, eu pot... atunci de ce sa nu te invat sa te deschizi? De ce sa nu ofer ceea ce am nevoie sa primesc? .. poate o sa ofer mai mult decat poti tu primi..poate o sa-mi mai scarjelesc un pic sufletul.. poate o sa mai doare.. dar poate nu.....
Ce conteaza cine face primul pas, l-am facut de atatea ori, de ce sa nu-l mai fac o data?
Pentru prima data, te-ai tinut de promisiune, pentru prima data am primit un cadou din partea ta, dar mai mult decat atat, fara sa-ti dai seama m-ai lasat sa-ti vad sufletul.
Iar partea cea mai frumoasa a fost cand am descoperit ca sufletul tau e pe aceeasi lungime de unda cu partea sensibila a sufletului meu. De fapt, frumosul s-a concretizat, cand am realizat ca seman cu tine, ca am atentia ta spre detalii, orientare spre finete si lucruri deosebite. Si am incetat sa cred ca m-a adus barza si sa realizez ca am si un tata, un tata de care incep sa devin mandra.
Am lacrimi in ochi si sufletul plin.
Daca o sa te sperii si o sa fugi, o sa astept sa treaca socul. Voi fi acolo cand vei reveni. Voi fi intotdeauna acolo.