miercuri, 8 aprilie 2009

Aripi spre infinit sa zbor


Cine oare nu cunoaste povestea ratzustii cea urate? Un pui de lebeda pierdut intr-un card de ratze.
Fiinte pierdute printre oameni.
De cate ori nu ai simtit ca nu iti gasesti locul, ca esti alfel, ca vrei altceva, ca ceva nu e in regula, ca drumul tau e de fapt pe alta directie? De cate ori te-ai simti stinger?

Ai pornit firav in lunga cautare a raspunsurilor. Te-ai pierdut prin intrebari. Iar, intr-o zi in locul privirilor ucigatoare, ce-ti sfasiau sufletul, ai inceput sa simti caldura. Te-ai privit timid in oglinda rece a apelor, zarind o moaca necunoscuta... oare cine se reflecta in locul unde ar fi trebuit sa fie chipul tau?
Cat timp va dura, pana sa constientizezi ca tu esti?
Doar tu stii raspunsul. Timpul va fi darnic, lasandu-te sa te dumiresti in ritmul tau.

In curand iti vei constientiza frumusetea si gratia.
Iti vei intinde aripile spre infinitit, jucandu-te cu vantul, in mangaierea dulce a razelor de soare. Vei invata sa primesti cu adevarat iubirea, vei accepta sustinerea.
Vei putea sa ierti nedreptatile trecutului. Sa te ridici deasupra lor.
Iar ranile se vor inchide sub atentia unei mangaieri.

Un nor iti va zambi fermecator, cochetand cu gandul, ca poti zbura ca vantul

And you will find, that you belong.

Niciun comentariu: