Chiar si atunci...

Iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin.

Iubeste-ma cand ochii-mi susura-n izvoare de ape sarate.
Iubeste-ma cand buzele-mi raman intr-o incrancenare muta.
Iubeste-ma cand in juru-mi se aduna norii negrii ce prevestesc furtuni amenintatoare.
Iubeste-ma cand se anunta ploi si se lasa cu averse.
Iubeste-ma cand se dezlantuie furtuna si mii de fulgere strapung senintatea gandurilor.
Iubeste-ma cand inima mi se frange de durere si chipul imi ramane inchestat in tacere.
Iubeste-ma atunci cand imi vine sa urla si sa tip.
Iubeste-ma cand sunt in razboi imaginar cu lumea si locul nu mi-l mai gasesc.
Iubeste-ma cand spun cuvinte care dor si arunc cu vorbe otravite in acid.
Iubeste-ma cand ma ratacesc haotic prin ceata densa si nu-mi gasesc busola.
Iubeste-ma cand ma simt goala si lipsita de puteri.
Iubeste-ma cand ma ascund in carapace si imi trag obloanele.
Iubeste-ma cand ma indepartez fara cuvant.
Iubeste-ma cand nu mai stii cu mine ce sa faci si campii-ti vine sa tii iei.
Iubeste-mi cinismul si ironiile.
Iubeste-mi durerile si neincrederile.
Iubeste-mi tristetea si ratacirile.
Iubeste-mi deznadejdea si caderilor.
Iubeste-mi strigatele nespuse dupa ajutor.

Iubeste-ma asa cum sunt. Iubeste-ma pur si simplu. Iubeste-ma chiar si atunci cand nu-i usor.

5 motive pentru care oamenii raciti ar fi bine sa nu iasa bolnavi din casa

Modificarea simturilor si a perceptiei. Omul racit in stare febrila trece printr-un proces de transformare: are loc un o deconectare exterioroara si o reconectare interioara, atentia se redirectioneaza catre propiile stari si emotii, producand un efect de prezenta sporita care creste acuitatea senzoriala. Esti si in acelasi timp nu mai esti, mergi insa in acelasi timp simti ca plutesti, lumea in jurul tau pare ca isi incetineste ritmul si se misca cu incetinitorul, nimic nu mai este ce pare a fi.

Creierul isi schimba sistemul de procesare intr-unul secvential, fragmentat si haotic. Te gandesti la ceva insa cuvintele rostite sunt cu totul altele decat cele la care te-ai gandit.

In paralel are loc un fenomen de pierdere de memorie progresiva - pleci sa cumperi ceva, insa nu mai gasesti magazinul - te gandesti ca poate l-au desfiintat, cand esti chiar in fata lui - vrei ceva, ceri altceva - treci dintr-o camera in alta insa in momentul in care ai ajuns nu-ti mai aduci aminte ce vroiai (intr-un interval de 2 minute).

Totodata se mai intampla un alt efect corelat probabil cu pierderea aparenta a memoriei - incapacitatea de a recunoaste lucruri - intrii in magazinul cu pricina, rezolvi intr-un final ce ai de rezolvat, apoi dai sa iesi ... ridici privirea in sus, o cobori incet - in fata ta se afla ceva ce iti blocheaza trecere, te uiti uimit si te gandesti intrebator oare asta ce e ... eu ce ar trebui sa fac acum ... te uiti la acele suplimente de material amplasate pe suportul metalic ... in limbaj comun se numesc manere sau clante... insa tu nu mai stii acest lucru .. te prinzi ca ar trebui sa faci ceva cu ele... insa nu stii in ce directie sa apuci si nici pe care din cele doua... intr-un final iti faci curaj si gasesti sensul si manerul bun. Aer curat... Era doar o usa...

Dupa ce te gasesti nou in libertate, aventura continua incercand sa mergi drept pe drumul spre casa, insa oricat de mult iti dai silinta, din cand in cand te trezesti ca o nava plutind in deriva pe valurile inspumate. Noroc ca strada e suficient de larga incat sa nu accidentezi pe nimeni, iar in interiorul locuintei tale s-a creat o simbioza suficient de puternica incat obiectele accidentate sa nu mai depuna plangeri la adresa ta.

De asemenea este interesant de studiat atitudinea bolnavului fata in boala in cele 2 ipostaze in care se poate afla: singur cu boala, sau el, boala si cel putin o terta persoana. Se pare ca sentimentul de neajutorare creste cu cat e inconjurat de mai multe persoane si cu cat persoanele din jurul lui prezinta o stare avansata de mila si ingrijorare.