marți, 11 decembrie 2012
Frumosul dintr-un om frumos
Felinarele lumineaza un drum de seara tarzie. Scanteiri aprinse se oglindesc in ochiuri de gheata. Un fior de frig se impleticeste moletic in fiorul de dor, strabatut dulceag de nerabdare. Se grabeste si timpul scurgandu-se in ritmul batailor unei inimi indragostita.
Intuneric. Zapada straluceste intinzandu-se somnoroasa pe ramuri de copac golas. O boare de racoare. Un geam aburit. O adiere calda. O granita fragila intre frigul iernii si caldura incaperii. O atingere. Schimb de teritorii patruns de trairi straine. O privire. Granitele au fost interschimbate. Calatorii lumii au trecut unul de partea cealalta a sufletelor. In spatele blandetii se ascundea o duritate rece. In spatele duritatii se ascundea o blandete calda.
Obiceiul pare a spune ca intai vedem frumosul din oameni, apoi descoperim mai putin frumosul. Obiceiul, in timp, devine obisnuinta, iar cand intalnesti exceptia apare surprinderea.
Liniste. In uimirea noptii, privea omul frumos descoperind cu nesat frumosul din om.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu