Azi imi dau voie.

Azi imi dau voie sa fiu trista.
Azi imi dau voie sa fiu furioasa. Sa tip, sa urlu, sa sparg si sa trantesc lucruri.
Azi imi dau voie sa plang. Sa plang cu lacrimi mari de crocodil sau pur si simplu copil.
Azi imi dau voie sa tac. Sa nu spun pentru o vreme nici un cuvant nimanui ... nici macar mie.
Azi imi dau voie sa fiu urzuza, rece si neprietenoasa doar pentru ca nu am chef sa fiu altfel.
Azi imi dau voie sa-mi fie frica, sa ma simt pierduta si sa nu stiu drumul catre casa.
Azi imi dau voie sa inchid ochii si sa nu-mi pese de trecut, prezent ori viitor.
Azi imi dau voie sa uit si sa nu-mi aduc vreodata aminte.
Azi imi dau voie sa fiu vulnerabila eu ... fata de mine.
Azi imi dau voie sa fiu blanda ... eu cu mine.
Azi imi dau voie sa nu am asteptari, sperante sau vise.
Azi imi dau voie sa ma simt singura. Sa nu-mi gasesc locul in mine si nici macar in tine. Sa nu ies din nou afara sa-l caut in alte locuri straine.
Azi imi dau voie sa fiu in razboi deschis cu mine.
Azi imi dau voie sa stau. Sa nu fac nimic. Sa privesc tavanul gol si alb si plin de stele.
Azi imi dau voie sa ma doara. Corpul, inima si mintea.

Azi mi-as da voie sa urasc, insa n-am de ce si n-am pe cine. Asa ca imi dau voie sa iubesc. Un pic din mine, un pic de soare, un pic din tine si din fiecare,

Sunt unele zile in care nu-ti arde de nimic. Ti-e bine insa nu ai chef sa zambesti. Ti-e rau insa in durerea ta cumva iti este bine. Nu vrei sa vorbesti sau sa auzi cuvinte de incurajare. Sunt zile in care stai la murat in suc propriu. Azi imi dau voie doar sa simt ceea ce simt si doar atat.