O speranta trista se rostogolea usor prin ceata. In spatiu ireal al fanteziei, unele lucruri au farmec doar pana ce prind iz de realitate.
Incoerent. Ilogic. Incerci sa intelegi ... iar cand intr-un final pricepi, iti dai seama ca era inutil.Cu gandirea impaienjenita te ascunzi intr-un cotlon al sufletul sa plantezi idei nastrusnice.
Fericirea se naste in egala masura din acele lucrurile care te fac fericit, precum si din renuntarea la acelea care te fac nefericit.
De ziua mea mi-am dorit un dragon. Mi-au explicat cum ca ar fi prea mare, greu de ingrijit, uneori, cand este suparat stranuta bile de foc si cu siguranta, nu poate fi tinut in casa, asa ca l-am facut mic, l-am ascuns intr-un monitor si il tin cu mine la birou.
Imposibilul este doar un posibil care dureaza prea mult pana sa se intample, iar de cele mai multe ori necesita (prea multe) resurse pe care nimeni nu este dispus sa le ofere.
Mecanica inimii. Un ceas cu cuc care sa sune orologiul in noaptea disperarii. Nimicuri trecatoare. Si atunci ... pastreaza-mi putina iubire pentru mai tarziu, pentru cand o sa-mi fie frig si dor. Un gand sa-mi tina cald in loc de amagire.
De multe ori trebuie sa lupti. Uneori trebuie sa crezi. Alteori trebuie sa speri. Cateodata este necesar sa renunti. Totusi, atunci cand este usor, pare prea usor si te intrebi ce oare este in neregula?
La magazinul din colt au adus de curand borcoane cu intelepciune, recolta de toamna, din pacate, s-au epuizat prea repede.
Cum ar fi sa ninga invers? Cum ar fi ca toti fulgii de zapada care s-au asternut in mormanele nefolositoare de zapada, in loc sa se topeasca, sa se cearna singuri, inapoi spre cer?
Intr-un glob de cristal, spiridusul pasea descult prin zapada, culegand muguri de flori albastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu