incoerent

Dincolo de cuvinte...



Nu-mi cere inca sa fiu coerenta. Vreau doar sa-mi ordonez gandurile. Vreau sa stiu daca raman sau schimb ceea ce sunt. Vreau sa stiu ce sau cine sunt...



Care este scopul? Ce este motivatia? Cum se nasc zambetele? Senzatii aeriene, sentiment de fericire, de implinire ... cum iti dai seama ca ai reusit? O simti? Ce inseamna a simti?

Cum delimitezi a fi de a simti? Ce inseamna a sti? Exista limite? Care sunt granitele cunoasterii? Pana unde mergem? Unde ajungi cand te indrepti spre nicaieri? De unde stii ca ai ajuns cand te indrepti spre ceva?



Indragesti o persoana sau ideea pe care ti-ai creat-o despre acea persoana? Ne lovim de perceptii, de mecanisme de gandire, de o ironica ciclicitate. Cum rupi lantul?



Iesi din tipare... oamenii traiesc in tipare... un tipar e un loc caldut, care nu necesita intrebari, care presupune doar acceptarea unor reguli... iar in general oamenii accepta regulile. Acceptarea unui comportament prestabilit conduce la o aparitia sentimentului de apartenta. Toti simtim nevoia de apartenta, de integrare intr-un mediu, intr-un grup.



Iar oamenii care incalca regulile, care ies din tipare, care fac lucrurile altfel decat restul lumii primesc etichete...E nebun, e tacanit, nu-i normal... e un ciudat... Dar care e termenul de comparatie? Care este granita dintre deosebit si ciudat? Cum evoluezi daca nu schimbi ceva? Schimbarea este intr-adevar dureroasa.



vreau sa stiu daca merita sa ma schimb pentru tine ... nu .. nu ... nu merita... daca nu poti sa intelegi, daca nu poti sa accepti o structura un pic altfel decat ce cunosti, daca pui etichete fara sa ai informatiile necesare ... nu esti ... pur si simplu nu esti ce ce am crezut ca ai putea sa fi...