Serpuind un drum in zare... se pierde incet in departare. Copil pierdut printre inalte fortarete, ai fost lasat in dreptul portilor inchise. Iar dupa multe evadari timide, batut de vant si ploi, amenintat de tunete si fulgere, te-ascunzi timid in intuneric, fugind de-a lumii vijelie. Dar imi stii tu oare cat de mare teama de-ntuneric ii era?
La-nceput a fost supliciu. Cu timpul a devenit deliciu. Invatandu-i jocul, ii foloseasa puterea. In serile pustii el se juca cu luna. Controlandu-si teama a uitat treptat sa simta.
Teama de singuratate, teama de-ntuneric, teama de lumina, teama de prietenie, teama de iubirea ... teama de simtire .. sufletul ii alerga nebun in cautarea nebuniei.
Vorbe pierdute in vant, inutile manifestari ale simtirii
Adu-ma-n realitate... doar daca esti sigur... ca ma poti pastra.... daca nu... nu-ti bate capul.. e bine acolo in lumea mea ....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu