Cee adevarat si ce nu? Unde incepe minciuna si unde se termina adevarul? Chiar crezi tot ce scriu? Chiar crezi ca simt tot ce spun cuvintele? ... sunt doar cuvinte.. sunt doar cuvinte si nimic mai mult!!!

s: de ce nu sunt oamenii sinceri?
A: nu sunt pentru ca au intotdeuana de castigat daca nu sunt
A: o lume in care toata lumea ar fi sincera e o utopie
s: oamenii nu pot fi sinceri, nu sunt in stare sa fie sinceri nici cu ei insisi
s: macinati de sentimente contradictorii, isi pierd simtul realitatii

Suflet mort

Mi-am frant inima de atatea ori si totusi in adancul sufletului continuam sa sper. Am murit pentru ultima oara.
Visele nu se indeplinesc. Sunt doar o vraja a noptii ce se topesc sun lumina diminetii. Sunt un ideal, iar idealurile nu sunt tangibile.
M-am incapatanat atat de tare sa demonstrez ca am dreptate, ca pana la urma va fi ca mine, ca eu stiu, iar tu te inseli. Aveai dreptate, alergand dupa un anumit vis, nu am facut altceva decat sa ma ranesc, in repetate randuri. Recunosc ca am gresit, recunosc ca ai avut dreptate, uneori ma mai insel.
As vrea sa cred aceste randuri, as vrea sa cred ca am reusit sa sting orice licarire a sentimentului. Imi simt sufletul mort si ochii vii. Ii invat sa zambeasca. Oare isi va da cineva seama ca dincolo de privire nu mai e nimic?
Privesc jocul fulgilor nea. Ce viata scurta au. Si totusi fericiti.
Nu. Visele sunt doar vise. Si nu devin realitate!!!

Tu vorbesti. Eu vorbesc. Noi vorbim. Fiecare separat. Si bineinteles ca fiecare intelege ce vrea.

De ce trebuie mereu sa ocolesti intrebari cu raspuri ambiguue sau cu taceri stridente?

De ce e atat de greu sa spui "nu stiu"?

Stadiile vindecarii

1. Negarea
2. Durerea profund sfasietoare
3. Starea de nesimtire/nepasare absoluta
4. Linistire – revenirea la viata
5. Cicatrizare
6. Vindecare - uitare

Citesc niste ganduri aruncate pe o foaie. Cuvintele ma izbesc cu o forta uimitoare. Par ca au vointa proprie. Sunt dincolo de mine, dincolo de tine.

Reflectii la 1 noaptea

Capos sunt, capos raman!!! Ma plimb impotriva curentului, pescuind iluzii cu dorinta de la a transforma in realitate... (ma plimb, adica merg lejer, nu inot, nu depun efort... a devenit cu timpul ceva natural, un fel de lege a firii (mele))
Ce e realitatea? Suma de perceptii individuale? Ceea simti, ceea ce traiesti, ceea ce vezi, ceea ce mirosi, tu, eu, noi, voi!
Mi s-a zis de atatea ori sa renunt la un vis! Nu pot sa renunt la ceva in care cred cu tarie. Nu pot si nu vreau!!
Asa ca ... intr-o zi, curand o sa devina realitate!

La multi ani!!!

Se infatiseaza ca o fortareata impenetrabila cu turnuri, cu crenele si varfuri ascutite ce par-atinge norii.

Scurgere inefabila a timpului ...

Intr-o zi veo trece dincolo de aparenta rece a zidurilor, si atunci vei patrunde intr-un univers al imprevizibilului si al magiei, al intrebarilor si al misterelor, al viselor si al sperantelor.... al inspiratiei.

Neprietenos

Ma caracterizeaza momentan o stare de neprietenos absolut. Si nu intentionez sa schimb nimic... pentru moment.
A fi neprietenos se traduce printr-o reticienta de a ma apropia de oameni. Totusi, daca reusesti sa treci de aceasta severa selectivitate, atunci ar trebui sa simti ca insemni ceva mai mult decat restul lumii pentru mine (a se citi fara "ceva mai" - dar inca neprietonozitatea nu-mi permite sa recunosc).
Asa ca... daca ma vezi si cand sunt praf (de stele)... e ceva..

Ireal

Un urlet surd strigand dupa ajutor. Apoi tacere. Se-asterne nepasatoare noapte.
Simt ca te pierd, si-atunci ma-ndepartez incet de tine.
Lumina. Ganduri. Conceptii artizanale. Nu vreau. Nici nu am vrut vreodata. Te creez si te distrug. Te iubesc si te urasc. Te accept si te reneg. Nu are nici un rost. Dar tu stiai deja.

O sa ma retrag neobservat din lumea ta.

Prounzime superficiala sau superfialitate profunda?
Sensibilitate rece sau raceala sensibila?
Levitez continuu intre doua extreme.

Melancolie tomnatica

Am uitat.. . te voi uita curand .. te voi privi, iti voi sorbi frumusetea strop cu stop pana ajung la saturare…
Aveam atata nevoie sa stiu de ce. Nu intelesesem niciodata ce era daruirea neconditionata. Nu exista un motiv, un exista un de ce... Exista pur si simplu... Si-atunci cum o sa te uit? Cum o sa te uit cand te regasesc in fiecare sunet, in fiecare culoare, in fiecare aroma? Cum o sa te uit cand inca imi curgi usor prin vene?