Am facut o "pasiune" pentru oamenii care au impresia ca ei le stiu pe toate. Si care, pe deasupra, isi gasesc momentul "oportun" de afirmare atunci cand tu se intampla sa fii la pamant.
Desi imi place sa cred ca nu exista limite, am descoperit (si inteles intr-un final) ca organismul are; si daca nu ai grija de el, cedeaza cand ti-e lumea mai draga. Caderile la unele persoane, se manifesta prin raceala, stari de oboseala in care nu mai simt nimic, apatie, neprietenos, devenind somnorosi taciturni.
Ehh.. daca tot se intampla se ai o asemenea stare de socializare, binevoitorii din viata ta se trezesc sa-ti de-a lectii care incep cu "ti-am spus eu....", "daca faceai nu stiu cum..." si "era mai bine daca...".
Traducere fiind urmatoarea: "bla bla bla..."
E usor sa comentezi si sa ataci, cand celalalt lasa garda jos si e vulnerabil.
E usor sa te prefaci ca stii mai bine ce e de facut, dupa ce faptele au trecut de mult.
E usor sa vorbesti, cand, de fapt nu mai e nimic de spus.
E usor sa te prefaci ca faci... dar tu cine (ce) esti de fapt?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
dar multe aventuri trebuie sa mai ai tu :P
De abia astept sa ne intalnim sa mai vb
Hugs :)
la timisoara, in sibiu sau te mai fofilezi prin buc?
Trimiteți un comentariu