Suflet

Prin februarie am fost la un training.. vroiam sa iau zapada de afara, vroiam sa pastrez oamenii pe care i-am cunoscut, vroiam sa-mi insusesc notiunile, vroiam sa prefac atmosfera intr-o esenta, sa o ascund intr-o sticlutza sa o pot purta tot timpul la mine, vroiam sa iau totul, absolut totul. De cate ori nu simtim oare nevoia sa primim ceva fara sa dam nimic in schimb?
Am vrut totul .. si am primit totul... doar ca altfel de tot, un tot intr-o alta forma decat cea pe care mi-am imaginat-o.
Am invatat sa-mi descopar sufletul. Am invatat ca nu e necesar sa fii ranit daca la un moment renunti sa te mai controlezi si sa-ti natura sensibila si sa fii tu insuti. Am invatat ca de fapt oamenii nu te pot face sa suferi. Singura persoana capabila de acest gest, esti doar tu insuti.

Am invatat intr-un fel sa-mi daruiesc sufletul.
Ce este sufletul? Substanta ta interioara, structura ta fragila, delicata si totusi puternica? O raza de lumina si speranta? Un strop de inspiratie? O carte dintre fulgi de cristale? Daca exista o definitie exacta, nu cred ca vreau sa o stiu.
Si cel mai important, am invatat sa ma detasez de ceea ce ofer. Da, e o parte din mine. Dar asta nu inseamna ca intr-o zi voi ajunge sa nu mai am ce sa dau.
Nu tot timpul voi primi reactiile la care ma astept, asa ca invat sa renunt sa mai asteptari in ceea ce priveste reactiile oamenilor. Fiecare se manifesta in felul lui. Iar acest mod poate fi foarte diferit de stilul tau.

Am deschis o fereastra prin care ti-am permis sa vezi o parte din interiorul meu...