miercuri, 7 octombrie 2009

Acum! Atunci...

Erau vremuri in care comunicarea se realiza prin scrisori, aduse de mult asteptati soli... Oare ce gust avea acea lunga asteptare? Cate zile treceau de cand trimiteai un mesaj si pana in momentul in care primeai raspunsul? Cati fiori de dor iti cuprindeau trupul? Cu cata pasiune rupeai sigiliul unei scrisori parfumate? Cata nerabdare tradau ochii flamanzi dupa scrisul iubit?
Acum suntem la un telefon, la un mesaj sau la un mail distanta. Nemuritor, aproape impersonal si rece. Si totusi inima bate la fel de repede. Aceeasi fiori de nerabdare, amestecati cu un soi de teama si speranta.
Te simt atat de aproape. Si totusi atat de departe.

Niciun comentariu: