Fiinta umana are capacitatea de a experimenta o gama atat de variata de emotii si totusi o utilizam atat de putin. Fiecare senzatie, la randul ei, poate fi traita la intensitati diferite si totusi simtim atat de putin.Trecand prin calatoria experentiala a vietii, exista momente cand daruim parti din noi, exista clipe cand acestea ne sunt furate, exista perioade cand le simtim pierdute sau chiar disparute definitiv. Dupa un astfel de eveniment, din nevoia de protectie, apar bariere si ziduri de protectie, filtre de prelucrare a tot ceea ce vine inspre tine, mecanisme cu sisteme avansate de aparare, care in final inchid porii simtirii.
"Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile... să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea... să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp... şi apoi să râzi!"Panait Istrati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu