Am adormit intr-o zi friguroasa de iarna, noapte cu zapezi albastre. M-am trezit 3 luni mai tarziu. Tot frig! Aceeasi nameti de zapada, aceeasi fulgi jucausi facand giumbuslucuri in vant.
Franturi de amintiri imi trec haotic prin gand. Incerc sa filtrez ce a fost adevarat si ce a fost vis. Nebulos proces. Nimic nu-mi pare real. Ma cuprinde senzatia resimtita dupa un somn mult prea indelung.
Aceleasi zapezi imi zambesc de sub ferestre. Doar calendarul imi confirma trecerea timpului. Ce s-a intamplat cu mine in tot timpul asta? Moment de amnezie profunda.
S-a mai incheiat un ciclu. S-a mai dus o etapa. Se pare ca ne amintim doar lucrurile care dintr-un motiv sau altul au ramas incomplete, unde au mai ramas lucruri nespus, unde lipseste ceva...
Detasandu-te de intamplarile trecute revii in prezent. Stand in prezent iti schitezi viitorul...
Pentru ce sa porti dupa tine un balast inutil?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu