Uneori am senzatia ca am trecut prin viata asemeni unui pasager dintr-un automobil ce zboara grabit pe sosele. Am vrut sa sar etape, gasindu-mi scuza ca vreau sa vad finalitatea pentru a sti daca merita parcurse sau nu in acea directie. Mi se pare ca totul se misca mult prea repede si mult prea multe informatii ma-nconjoara. Ma simt ca o corabie dusa de curentul unui rau navalnic.
Si totusi... corabia are o carma.. pe care incet incet invat sa-i descopar rostul. In acelasi timp orice masina poate fi oprita pentru a te bucura de frumusetea peisajului. Iar rabdarea e o lectie ce se invata pas cu pas.
Daca ar fi sa fac o singura fotografie a vietii mele ar fi surprinse momente magice, clipe de nebunie inconstienta, momente de o frumusete de poveste. Cand se trage linia finala si se fac calculele imi simt sufletul impacat plutind in stare de recunostinta.
Sunt cel mai norocos om de pe pamant, inconjurat fiind de oameni atat de frumosi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu