Jocuri de cuvinte... Usoare amagiri... Ne ascundem sub diverse fatade si nu pot sa nu ma intreb oare ce e mai trist sau poate mai confuz.. acel soi de tristete melancolica peste care s-a asternut un zambet bland si suav. visator si fermecator sau duritatea aceea rece si imobil sub care se ascunde un suflet si un zambet de copil?
Mi-e teama ca nu o sa gasesc niciodata cuvintele potrivite pentru a-ti spune ce as vrea sa-ti spun, iar tu nu o sa-mi dai niciodata ocazia sa-ti arat ceea ce cuvintele nu pot sa cuprinda... Mi-e atat de usor sa fug... si mi-e atat de greu sa stau...
Ratacesc din nou pe drumuri cu miros de tei si dor de mare... visez spre nori pierduti in departare si la un colt de iarba uscata de unde sa ma intind printre stele.
...si ... poate intr-o zi... acelasi apus vom privi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu