Dintre toate locurile in care am fost pana acum, intr-unul singur m-am simtit ”acasa” de fiecare data cand i-am trecut pragul. Un loc in care fiecare senzatie este amplificata sau doar un loc in care devin mult mai atenta la mine, la ce se intampla in interiorul meu, un loc in care gandirea este inlocuita de simtire. Un loc in care vremea este in rezonanta cu ce se intampla in sufletul meu - stranii coincident - cum sa ploua de fiecare data cand sunt trista, iar soarele straluceste cand sunt vesela? Iar ritmul orasului pare sa fie acelasi cu ritmul meu interior.
Cum sa nu te indragostesti de el, privindu-i apusurile tolanit langa un copac pe marginea apei in asteptarea nespusa a unei imbratisari? Sau colindand strazile pline de culoare? Sau pur si simplu stand la o terasa, savurand o cafea in linistea si calmul diminetii?
sau poate imi plac doar leaganele in care ma pot pierde cu totul ...
miercuri, 29 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu