Am inceput sa ma intreb ce inseamna, de fapt, acasa? Un loc familiar? Sentimentul de a fi inconjurat de oameni dragi? Un gand sau poate doar un simplu cuvant, un loc, o stare, un moment furat din vant?
Am schimbat atatea locuri in ultimul timp. M-am simtit pierduta in mijlocul marilor orase, in schimb mi-am gasit drumul pe poteci strabatute doar de razele soarelui. M-am simtit straina in compania persoanelor ce-mi erau apropiate si din acelasi cadru cu oameni vazuti pentru prima data. Am petrecut atatea ore pe drumuri, incat am inceput chiar sa apreciez si drumul, nu doar destinatia. M-am trezit de atatea ori din somn intrebandu-ma... unde sunt?
M-am intors acasa, insa ma simt atat de straina... Si ma intreb, ce inseamna, de fapt, acasa?
Un apus de soare oglindindu-se in apele unui rau. O adiere jucausa gandilandu-mi sufletul. Un zambet. O contopire a privirilor. O simtire profunda a inimii. Roua diminetii odihnindu-se in petale de trandafiri. Fiori de ceata. Un apus de soare. O imbratisare. Un sarut. Bataile inimii nebune supuse asteptarii unei intalniri. O clipa de nebunie, in care lumea din jur dispare si sufletul iti zboara invaluit in culori si fiori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu