Stau in fata unei pagini goale, asteptand gandurile sa mi se contureze intr-o forma concreta si coerenta. As putea sa stau asa la nesfarsit. Nu par sa aiba nici cea mai mica intentie de a se opri din goana lor nebuna sau macar sa se strang mai multe in jurul unui subiect oarecare. Unde se duc gandurile atunci cand pleaca din orizontul mintii noastre?
Ma intreb de cate ori oare ratacim fara scop, fara intentie, fara sa stim unde vrem sa ajungem sau de ce facem ceea ce facem? De cate ori oare am ratacit fara sa stim ca ratacim?
De cate ori oare am fost prezenti la diferenta pe care a facut-o aparitie anumitor persoane in viata noastra? Un zambet, o privire, un schimb de cuvinte, o conversatie, un sarut pe obraz, o imbratisare - lucruri atat de simple, aparent nesemnificative si totusi suficient de puternice incat sa modifice cursul vietii unui om.
Ma intreb ce oare conteaza cu adevarat? Ce anume iti face inima sa vibreze? Ce anume iti schimba starea si iti lumineaza chipul indiferent de situatie? Ce anume te face sa mergi dincolo de orizonturi?
Ma intreb daca o sa prind vreodata radacini ... radacini suficient de puternice incat sa raman intr-un loc, langa o persoana ... si ce anume m-ar putea determina sa ma inradacinez?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu